Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
“Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou..”.
“-N-a venit, Măria Ta, zise el privind in jur…”
“-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute , îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesăţ,
Le-arăta un “Sony Vaio”, care-l ţine la subrat.
Agitat , la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o şi pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine…”
“-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine”.
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc in jeep.
Şi-ncepu să îi explice ca nu vrea, cu niciun chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,… dar la “Heroes” în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate, al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm “conQUIZtador”?
“-Cum, când turcii-mi sunt în Vama, şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e niciun secret
Că am fost în multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz…”
“-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste , iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război”.
“-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă.”
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera, el plecă la pas grabit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe “interzis”…”
Şi da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
“-Baiazid , hai să ne batem…!! , Unde eşti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
“-N-am ştiut că la “fast-food”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România , fiindca rişti să pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte “triferment” şi-o să facem cale-ntoarsă”…
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân’ la urmă că “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot…Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
“Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică”.
duminică, 21 decembrie 2014
miercuri, 10 decembrie 2014
Mi-e dor de tine!
Mi-e dor de tine, dor de noi,
Dor de vorbit amandoi,
Mi-e dor de tine, de trecut,
Mi-e dor de tot ce n-am avut,
Mi-e dor de zilele pustii,
De zilele cand zici ca vii,
Mi-e dor de noptile vorbite,
De mii de ganduri ratacite,
De filmul care l-am vazut,
Mi-e dor sa pot sa te sarut,
Mi-e dor de timpul petrecut,
De zilele ce le-am pierdut,
Mi-e dor sa pot sa te zaresc,
Mi-e dor sa-ti spun cat te iubesc...
marți, 9 decembrie 2014
Poezia fara titlu
De vreii să fii nemuritor
Poete scrie pentru ţara
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară
Scrie de daci şi de români
De munţi de râuri şi câmpii
De muncitori şi de ţărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni drag, de ce iubim
De eşti poet şi de partid să scrii
Prin el în ţara liber azi trăim
Scrie cât mai frumos aşa cum ştii
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i aşa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniţi tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele şi senin
Galben din holdele bogate aurii
Roşu că sângele vărsat în bătălii
Nicolae Ceausescu
Poete scrie pentru ţara
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară
Scrie de daci şi de români
De munţi de râuri şi câmpii
De muncitori şi de ţărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni drag, de ce iubim
De eşti poet şi de partid să scrii
Prin el în ţara liber azi trăim
Scrie cât mai frumos aşa cum ştii
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i aşa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniţi tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele şi senin
Galben din holdele bogate aurii
Roşu că sângele vărsat în bătălii
Nicolae Ceausescu
luni, 24 noiembrie 2014
Ramai cu mine
Atunci cand iarna vine rece, cu fulgi de nea plangand usor,
Eu te astept sa-mi fi aproape, sa nu mai sufar de-al tau dor,
Sa fi a mea macar o noapte, sa-mi faci sfiala sa dispara,
Si sa ramai apoi o viata, o viata dulce si amara.
O tu ramai iubirea mea, ramai cu mine o viata,
Ramai in brate sa ma tii, sa ma trezesti de dimineata,
Cu un sarut iubirea mea, sa-mi iei cuvantul de pe buze,
O, tu ramai iubirea mea, fara pudori si fara scuze.
Ramai cu mine peste vise, sa ne plimbam printre culori,
Sa mergem zilele incinse prin campuri pline doar de flori,
Ramai cu mine o secunda, si timpul tot sa se dilate,
Sa fi cu mine o secunda, si-apoi sa fi zilele toate.
Ramai cu mine pe sosele, ce viata imi duc tot departe,
Sa fi cu mine pas cu pas, sa fi cuvantul dintr-o carte,
Sa fi un strop din ploaia care imi uda parul castaniu,
Sa fi cerneala din penita, atunci cand eu incerc sa scriu,
Sa fi suflarea din rarunchi, atunci cand viata ma incearca,
Sa ma inec in ape-adanci, atunci sa fi colac sau barca,
Sa fi tu gandul ce-l dospesc, sa fi al aerului suflu,
Sa-mi spui intr-una te iubesc, sa nu mai pot nici sa rasuflu.
Si sa ramai apoi o viata, o viata dulce si amara,
Sa fi a mea macar o noapte, sa-mi faci sfiala sa dispara,
Eu te astept sa-mi fi aproape, sa nu mai sufar de-al tau dor,
Atunci cand iarna vine rece, cu fulgi de nea plangand usor.
Eu te astept sa-mi fi aproape, sa nu mai sufar de-al tau dor,
Sa fi a mea macar o noapte, sa-mi faci sfiala sa dispara,
Si sa ramai apoi o viata, o viata dulce si amara.
O tu ramai iubirea mea, ramai cu mine o viata,
Ramai in brate sa ma tii, sa ma trezesti de dimineata,
Cu un sarut iubirea mea, sa-mi iei cuvantul de pe buze,
O, tu ramai iubirea mea, fara pudori si fara scuze.
Ramai cu mine peste vise, sa ne plimbam printre culori,
Sa mergem zilele incinse prin campuri pline doar de flori,
Ramai cu mine o secunda, si timpul tot sa se dilate,
Sa fi cu mine o secunda, si-apoi sa fi zilele toate.
Ramai cu mine pe sosele, ce viata imi duc tot departe,
Sa fi cu mine pas cu pas, sa fi cuvantul dintr-o carte,
Sa fi un strop din ploaia care imi uda parul castaniu,
Sa fi cerneala din penita, atunci cand eu incerc sa scriu,
Sa fi suflarea din rarunchi, atunci cand viata ma incearca,
Sa ma inec in ape-adanci, atunci sa fi colac sau barca,
Sa fi tu gandul ce-l dospesc, sa fi al aerului suflu,
Sa-mi spui intr-una te iubesc, sa nu mai pot nici sa rasuflu.
Si sa ramai apoi o viata, o viata dulce si amara,
Sa fi a mea macar o noapte, sa-mi faci sfiala sa dispara,
Eu te astept sa-mi fi aproape, sa nu mai sufar de-al tau dor,
Atunci cand iarna vine rece, cu fulgi de nea plangand usor.
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Sunt doar un om
Sunt omul care nu uită niciodată momentele care l-au făcut să se simtă fericit şi să-i fie inima plină de bucurie.
Sunt omul care nu uită oamenii, mai ales pe cei care au însemnat ceva frumos în viaţa lui, chiar dacă poate viaţa l-a separat de ei şi nu au mai vorbit pe cât de des ar fi vrut. Eu nu-i uit. Îi port în suflet şi de fiecare dată când îi revăd le zâmbesc şi îi salut cu drag.
Sunt omul căruia îi e greu să spună Nu, pentru că, deşi poate pare ciudat, crede că răneşte oamenii... Iar eu nu vreau asta. Niciodată nu m-am simţit bine ştiind că cineva e supărat din cauza mea.
Sunt omul care iubeşte cuvintele frumoase pentru că am învăţat că ele aduc soarele în sufletul celorlalţi. La fel cum cele urâte rănesc şi aduc norii grei şi negri.
Sunt omul care înţelege pe celălalt şi care are o vorbă bună pentru el.
Sunt omul care deşi s-a certat cu cineva, e în stare ca atunci când acel om suferă, să îl ajute.
Sunt omul care nu obişnuieşte să spună cu voce tare ce are pe suflet, ci care mai degrabă a ales să scrie. Pentru că am găsit în scris un prieten incredibil.
Sunt omul care nu se simte neapărat minunat, frumos, ci care crede că e un om normal, cu defecte şi calităţi.
Sunt omul care nu pune neapărat preţ pe frumuseţea exterioară, ci pe cea interioară.
Sunt omul care se apropie foarte mult de ceilalţi, dar care se departe cu greutate.
Sunt omul care nu face de fiecare dată ceea ce simte şi care poartă în suflet anumite temeri peste care îi e greu să treacă.
Nu sunt un om minunat, sunt doar un om!
Sunt omul care nu uită oamenii, mai ales pe cei care au însemnat ceva frumos în viaţa lui, chiar dacă poate viaţa l-a separat de ei şi nu au mai vorbit pe cât de des ar fi vrut. Eu nu-i uit. Îi port în suflet şi de fiecare dată când îi revăd le zâmbesc şi îi salut cu drag.
Sunt omul căruia îi e greu să spună Nu, pentru că, deşi poate pare ciudat, crede că răneşte oamenii... Iar eu nu vreau asta. Niciodată nu m-am simţit bine ştiind că cineva e supărat din cauza mea.
Sunt omul care iubeşte cuvintele frumoase pentru că am învăţat că ele aduc soarele în sufletul celorlalţi. La fel cum cele urâte rănesc şi aduc norii grei şi negri.
Sunt omul care înţelege pe celălalt şi care are o vorbă bună pentru el.
Sunt omul care deşi s-a certat cu cineva, e în stare ca atunci când acel om suferă, să îl ajute.
Sunt omul care nu obişnuieşte să spună cu voce tare ce are pe suflet, ci care mai degrabă a ales să scrie. Pentru că am găsit în scris un prieten incredibil.
Sunt omul care nu se simte neapărat minunat, frumos, ci care crede că e un om normal, cu defecte şi calităţi.
Sunt omul care nu pune neapărat preţ pe frumuseţea exterioară, ci pe cea interioară.
Sunt omul care se apropie foarte mult de ceilalţi, dar care se departe cu greutate.
Sunt omul care nu face de fiecare dată ceea ce simte şi care poartă în suflet anumite temeri peste care îi e greu să treacă.
Nu sunt un om minunat, sunt doar un om!
duminică, 19 octombrie 2014
Ajutor
Cand ai nevoie vi la mine, si ma implori sa te ajut,
Sa stergem gandurile toate si sa o luam de la-nceput,
Sa trecem totul cu vederea, minciunile ce mi le-ai zis,
Sa fiu acolo langa tine si sa mai fac un compromis.
Si nu te cert, nu-ti fac morala, e viata ta, ti-o faci cum vrei,
Incerc sa te ajut din umbra, decizii bune ca sa iei,
Dar nu ma lasi, gandesti departe, si-apoi dispari cand dai de greu,
Ma faci sa pierd speranta-n bine, si zi de zi sa fie greu.
Si reapari, furtuna vie, si faci prapad in viata mea,
Cu sufletul parca pe tava, tu cauti iubirea altcuiva,
Iti pui din nou sufletu-n vise, si vrei acum sa nu gresesti,
Si te arunci doar cu speranta sa poti din nou sa mai iubesti.
Si zi de zi te crezi pierduta, te regasesti doar uneori,
Cu vocea ta tot tremuranda, cuvintele ce-mi dau fiori.
Sa stergem gandurile toate si sa o luam de la-nceput,
Sa trecem totul cu vederea, minciunile ce mi le-ai zis,
Sa fiu acolo langa tine si sa mai fac un compromis.
Si nu te cert, nu-ti fac morala, e viata ta, ti-o faci cum vrei,
Incerc sa te ajut din umbra, decizii bune ca sa iei,
Dar nu ma lasi, gandesti departe, si-apoi dispari cand dai de greu,
Ma faci sa pierd speranta-n bine, si zi de zi sa fie greu.
Si reapari, furtuna vie, si faci prapad in viata mea,
Cu sufletul parca pe tava, tu cauti iubirea altcuiva,
Iti pui din nou sufletu-n vise, si vrei acum sa nu gresesti,
Si te arunci doar cu speranta sa poti din nou sa mai iubesti.
Si zi de zi te crezi pierduta, te regasesti doar uneori,
Cu vocea ta tot tremuranda, cuvintele ce-mi dau fiori.
Sa ma astepti
Si m-oi intoarce iar si iar, cu sufletul in palme,
Te voi cauta zi de zi, caci inima nu doarme,
O sa ma-ntorc iubita mea, cu ochii plini de lacrimi,
O sa te caut in zari pustii, tot chinuit de patimi.
Sa ma astepti, c-o sa revin, in fiecare seara,
Te port in suflet si in vis, si-ncepe ca sa doara.
Sa ma astepti iubita mea, chiar daca sunt departe,
Te am cu mine zi de zi, in toamna care arde.
O sa revin intr-un apus, manat de ganduri negre,
O sa te tin in brate strans, ce clipe de placere,
O sa revin iubita mea, si-apoi jur, nu mai lipsesc,
O sa revin iubita mea, sa-ti spun cat te iubesc.
Te voi cauta zi de zi, caci inima nu doarme,
O sa ma-ntorc iubita mea, cu ochii plini de lacrimi,
O sa te caut in zari pustii, tot chinuit de patimi.
Sa ma astepti, c-o sa revin, in fiecare seara,
Te port in suflet si in vis, si-ncepe ca sa doara.
Sa ma astepti iubita mea, chiar daca sunt departe,
Te am cu mine zi de zi, in toamna care arde.
O sa revin intr-un apus, manat de ganduri negre,
O sa te tin in brate strans, ce clipe de placere,
O sa revin iubita mea, si-apoi jur, nu mai lipsesc,
O sa revin iubita mea, sa-ti spun cat te iubesc.
luni, 30 iunie 2014
Asteptare
Când lumina ce pătrunde, printre ramuri bate-n geam,
Printre umbre în mișcare eu la tine mă gândeam,
Mă gândeam ce faci tu oare, timpul cum ți-l mai petreci,
Cât de mult te-ai schimbat oare, pe aici de nu mai treci.
Orele, care odată curgeau repede ca apa,
Au acum altă măsură, zi de zi parcă au alta,
Timpul parcă nu mai curge, lumea toată a-nghețat,
Zilele nu au măsură de când departe ai plecat.
Gândurile zboară toate, tot la tine mă gândesc,
După toată așteptarea încă simt că te iubesc,
Multe lucruri ce se-ntâmplă dup-o lungă așteptare,
Au tendința să conteze din ce în ce mai tare.
Si cu toate aceste ganduri tu departe o sa ramai,
Te astept la mine-n viata, pe aici cand vrei sa vii,
Sa imi spui tot ce te doare, sentimentele ce ard,
Tu sa vii la mine-n brate, sa te-ntorci tu suflet cald.
Printre umbre în mișcare eu la tine mă gândeam,
Mă gândeam ce faci tu oare, timpul cum ți-l mai petreci,
Cât de mult te-ai schimbat oare, pe aici de nu mai treci.
Orele, care odată curgeau repede ca apa,
Au acum altă măsură, zi de zi parcă au alta,
Timpul parcă nu mai curge, lumea toată a-nghețat,
Zilele nu au măsură de când departe ai plecat.
Gândurile zboară toate, tot la tine mă gândesc,
După toată așteptarea încă simt că te iubesc,
Multe lucruri ce se-ntâmplă dup-o lungă așteptare,
Au tendința să conteze din ce în ce mai tare.
Si cu toate aceste ganduri tu departe o sa ramai,
Te astept la mine-n viata, pe aici cand vrei sa vii,
Sa imi spui tot ce te doare, sentimentele ce ard,
Tu sa vii la mine-n brate, sa te-ntorci tu suflet cald.
vineri, 6 iunie 2014
Sfaturi pentru sesiune
1. Dacă e prea cald și nu ai chef de învățat, verifică-ți cardul. Banii n-aduc fericirea, dar zice lumea c-ar aduce 5-ul.
2. În nopțile de dinaintea zilelor în care nu ai examen, du-te în cluburi și stai până dimineața. Astfel îți păstrezi antrenamentul pentru nopțile celelalte, în care nu dormi deloc ca să înveți.
3. Din păcate, și-n ziua de examen se aplică legile lui Murphy. Așadar, dacă proful te va lăsa să copiezi, vei nimeri lânga cea mai proastă și cea mai mișto fată din grupă. Dacă copiatul va fi imposibil, sigur vei sta lângă tocilarul clasei.
4. Vorba aia că porcul nu se îngrașă în ajun nu e tocmai adevărată. Poate nu reușești să-l îngrași, dar poți să încerci măcar să-l pui un pic pe picioare, săracul.
4′. În sesiune nu se îngrașă doar porcul, ci și studentul. 2,5 litri de cola conțin 300 de grame de zahăr. 5 litri de cola conțin 600 de grame de zahăr. 7,5 litri de cola conțin diabet.
5. Când nu știi nici un subiect de la examen, scrie ce știi. Când nu știi nimic, scrie măcar ce nu știi. Când nu știi să scrii, roagă pe cineva să-ți redacteze o cerere de înscriere la Spiru Haret.
6. Nu-ți băga fițuica în chiloți dacă între asistenții de la examen este și proful de sport!
7. Nu te spăla 2-3 zile înaintea unui examen dificil. Profesorul nu va avea curaj nici să se apropie, darămite să te mai și percheziționeze. Ai grijă, totuși, pe unde-ți ascunzi fițuicile. S-ar putea să putrezească.
8. Alfa, beta și omega nu se scriu așa, cu toate literele.
9. Te va ajuta să ai multe icoane în buzunar, dar doar dacă pe spatele lor ai scrise părți din materie.
10. Când nu stăpânești materia, fă liste cu multe subpuncte, așa, ca asta pe care-o citești acum. Vei da impresia de organizare și rigurozitate.
Sursa: www.kmkz.ro
2. În nopțile de dinaintea zilelor în care nu ai examen, du-te în cluburi și stai până dimineața. Astfel îți păstrezi antrenamentul pentru nopțile celelalte, în care nu dormi deloc ca să înveți.
3. Din păcate, și-n ziua de examen se aplică legile lui Murphy. Așadar, dacă proful te va lăsa să copiezi, vei nimeri lânga cea mai proastă și cea mai mișto fată din grupă. Dacă copiatul va fi imposibil, sigur vei sta lângă tocilarul clasei.
4. Vorba aia că porcul nu se îngrașă în ajun nu e tocmai adevărată. Poate nu reușești să-l îngrași, dar poți să încerci măcar să-l pui un pic pe picioare, săracul.
4′. În sesiune nu se îngrașă doar porcul, ci și studentul. 2,5 litri de cola conțin 300 de grame de zahăr. 5 litri de cola conțin 600 de grame de zahăr. 7,5 litri de cola conțin diabet.
5. Când nu știi nici un subiect de la examen, scrie ce știi. Când nu știi nimic, scrie măcar ce nu știi. Când nu știi să scrii, roagă pe cineva să-ți redacteze o cerere de înscriere la Spiru Haret.
6. Nu-ți băga fițuica în chiloți dacă între asistenții de la examen este și proful de sport!
7. Nu te spăla 2-3 zile înaintea unui examen dificil. Profesorul nu va avea curaj nici să se apropie, darămite să te mai și percheziționeze. Ai grijă, totuși, pe unde-ți ascunzi fițuicile. S-ar putea să putrezească.
8. Alfa, beta și omega nu se scriu așa, cu toate literele.
9. Te va ajuta să ai multe icoane în buzunar, dar doar dacă pe spatele lor ai scrise părți din materie.
10. Când nu stăpânești materia, fă liste cu multe subpuncte, așa, ca asta pe care-o citești acum. Vei da impresia de organizare și rigurozitate.
Sursa: www.kmkz.ro
luni, 2 iunie 2014
Dor de tine
Asteptand sa treaca timpul, lumea toata ca sa plece,
Visele imi cuprind mintea, ma trezeste un aer rece,
Orele zboara departe, tu-mi patrunzi usor in gand,
Tigara dupa tigara, si ma intreb pana cand...
Drumul pare mult mai rece, si mai lung cand ma gandesc,
Sa te tin as vrea aproape, sa iti spun cat te iubesc,
Dar imi lipseste curajul, recunosc ca sunt un las,
Inocenta ta din ochi, dezarmata-i....copilas.
Parul tau negru ca noaptea, imi provoaca numai vise,
Numai ganduri de iubire, si tandreturi nedescrise,
Sa te strang as vrea in brate, sa nu mai duc al tau dor,
Si sa-mpatasim iubire, dimineti pline de-amor.
Visele imi cuprind mintea, ma trezeste un aer rece,
Orele zboara departe, tu-mi patrunzi usor in gand,
Tigara dupa tigara, si ma intreb pana cand...
Drumul pare mult mai rece, si mai lung cand ma gandesc,
Sa te tin as vrea aproape, sa iti spun cat te iubesc,
Dar imi lipseste curajul, recunosc ca sunt un las,
Inocenta ta din ochi, dezarmata-i....copilas.
Parul tau negru ca noaptea, imi provoaca numai vise,
Numai ganduri de iubire, si tandreturi nedescrise,
Sa te strang as vrea in brate, sa nu mai duc al tau dor,
Si sa-mpatasim iubire, dimineti pline de-amor.
Iubire de o seara
La frumusetea ei, iubirea mea e oarba
Si sufletul imi plange, si ochii vor s-o soarba,
In ganduri mi se plimba, danseaza printre ele,
Iubire de o seara, regina vietii mele.
Si ochii ei deasemeni ma fac sa-mi fac sperante,
Si sa visez o noapte ca o s-o strang in brate,
Si zambetu-i vaneaza, cu dinti ca de felina,
Si inima imi arde, si inima-mi alina...
Si-n ochi ii vad durere, sau poate e speranta,
Cu zambetul pe buze, se bucura de viata.
Si inima imi bate, bate in piept sa sara,
M-ai zapacit de tot, iubire-a mea de-o seara...
Si sufletul imi plange, si ochii vor s-o soarba,
In ganduri mi se plimba, danseaza printre ele,
Iubire de o seara, regina vietii mele.
Si ochii ei deasemeni ma fac sa-mi fac sperante,
Si sa visez o noapte ca o s-o strang in brate,
Si zambetu-i vaneaza, cu dinti ca de felina,
Si inima imi arde, si inima-mi alina...
Si-n ochi ii vad durere, sau poate e speranta,
Cu zambetul pe buze, se bucura de viata.
Si inima imi bate, bate in piept sa sara,
M-ai zapacit de tot, iubire-a mea de-o seara...
duminică, 1 iunie 2014
Prima experienţă
Îmi amintesc de prima mea experienţă cu un prezervativ. Aveam 14 ani. M-am dus la farmacie pentru a cumpăra un pachet de prezervative. În acele zile am avut nevoie de mult curaj pentru a merge la farmacie şi a cere aşa ceva, deoarece toată lumea din oraș mă cunoștea și nu exista nici-o îndoială că tânăra, cred că numele ei era Alexandra, ştia pentru ce se folosesc.
Ea lucra ca farmacistă, era în spatele tejghelei și vedea că eram într-adevăr jenat de întreaga procedură. Mi-a dat pachetul și a întrebat dacă știu cum se foloseşte un prezervativ . Sincer, am răspuns :
- “Nu, chiar nu !”
A desfăcut pachetul, a luat unu și l-a tras peste degetul mare. M-a avertizat să mă asigur că a fost bine si sigur pus. I se părea că încă o privesc confuz. Deci, s-a uitat în jur pentru a vedea dacă mai era cineva in farmacie. Nu era... “ Doar un minut”, a spus ea, și m-a condus în spate , şi-a descheiat bluza și a îndepărtat -o. Şi-a desfacut sutienul și l-a pus deoparte.
“Asta te excita?”
Ei bine, am fost atât de uimit că tot ce am putut face a fost să raman cu gura deschisă şi să dau din cap.
Apoi a spus că era timpul să punem prezervativul.
Cum eu îl puneam, ea şi-a dat jos fusta şi chiloţeii şi s-a aplecat peste un birou.
- “Ei bine, haide”, a spus ea, “Nu avem prea mult timp.”
Așa că m-am urcat pe ea. A fost atât de minunat că, din păcate, nu am mai putut ține mult și am terminat în câteva momente. S-a uitat la mine cu un pic de încruntare.
- “Ai pus prezervativul?” a întrebat ea.
- “Sigur că da!” și i-am arătat degetul meu să vadă.
Am primit cea mai grea palmă din viaţa mea…
Intotdeauna pentru mine a fost... prea.... greu să înţeleg femeile...
Ea lucra ca farmacistă, era în spatele tejghelei și vedea că eram într-adevăr jenat de întreaga procedură. Mi-a dat pachetul și a întrebat dacă știu cum se foloseşte un prezervativ . Sincer, am răspuns :
- “Nu, chiar nu !”
A desfăcut pachetul, a luat unu și l-a tras peste degetul mare. M-a avertizat să mă asigur că a fost bine si sigur pus. I se părea că încă o privesc confuz. Deci, s-a uitat în jur pentru a vedea dacă mai era cineva in farmacie. Nu era... “ Doar un minut”, a spus ea, și m-a condus în spate , şi-a descheiat bluza și a îndepărtat -o. Şi-a desfacut sutienul și l-a pus deoparte.
“Asta te excita?”
Ei bine, am fost atât de uimit că tot ce am putut face a fost să raman cu gura deschisă şi să dau din cap.
Apoi a spus că era timpul să punem prezervativul.
Cum eu îl puneam, ea şi-a dat jos fusta şi chiloţeii şi s-a aplecat peste un birou.
- “Ei bine, haide”, a spus ea, “Nu avem prea mult timp.”
Așa că m-am urcat pe ea. A fost atât de minunat că, din păcate, nu am mai putut ține mult și am terminat în câteva momente. S-a uitat la mine cu un pic de încruntare.
- “Ai pus prezervativul?” a întrebat ea.
- “Sigur că da!” și i-am arătat degetul meu să vadă.
Am primit cea mai grea palmă din viaţa mea…
Intotdeauna pentru mine a fost... prea.... greu să înţeleg femeile...
miercuri, 21 mai 2014
Cand, de ce si pentru cine?
Cand?
In urma cu cativa ani, in primul an de facultate. Era primul an in care eram plecat de acasa pentru mai mult de o zi. Noi cunostiinte, noi prieteni, locuri noi dar mai ales o noua mentalitate intalnita. Eram cazat intr-un camin al facultatii politehnice, alaturi de alte sute de studenti, intr-o camera cu inca cinci studenti, la fel de dezorientati, speriati ca mine. Dupa cunostiintele de rigoare, am inceput schimburile de informatii: jocuri, iubiri, alcool... La indemnul unui coleg de camera am ramas fidel jocurilor online de platforma cativa ani; ani in care am cunoscut zeci de persoane, interesante zic eu. Eram intr-un mediu care mi-a permis sa cunosc oameni atat de diferiti, dar cu interese comune, si toti cu o mare inclinatie spre nou, cu o minte deschisa. Era o joaca...una creativa. Fiecare era motivat de restul echipei sa creeze. Ce sa creeze intr-un joc? Nu conta! Fiecare avea ceva de castigat atata timp cat toti eram concentrati. Fiecare creea ceva: unii strategii pentru joc, altii programe GPS pentru taxi, altii muzica, altii programe strategice pentru siguranta statului si altii proza si versuri. Toti eram prinsi in ceva, pentru cineva.
De ce?
Motivatia a fost tot timpul oferita de cei pe care ii intalneam, de persoanele care m-au sustinut inca de la primele cuvinte scrise, si care persoane nu mi-au refuzat niciodata un feedback. Oamenii pe care ii cunosteam imi ofereau mereu motive, si singura modalitate de a ma descarca era prin scris. Toata viata mi-a lipsit curajul de a exprima pe cale orala ceea ce simt, de a vorbi deschis, si scrisul a fost una din cele mai la indemana moduri de a exprima ceea ce simt, desi de multe ori cuvintele nu pot descrie ceea ce inima simte.
Pentru cine?
La inceput pentru oricine imi cerea sa ii scriu ceva. In timp am perseverat si am inceput sa scriu pentru persoanele care chiar inseamna ceva in viata mea. Sunt persoane care intr-un fel sau altul au contribuit la schimbarea vietii mele in decursul ultimilor ani. Iubiri neimplinite, suparari de moment, filozofari in miez de noapte, si povestile celor care i-am intalnit (pe strada, in tren, la locul de munca, pe internet), toate au fost transcrise in versuri. De cele mai multe ori persoanele care citesc ceea ce scriu eu sunt persoanele ale caror trairi am incercat sa le redau, chiar daca de cele mai multe ori nu am taria de caracter sa recunosc ca lor le sunt dedicate acele versuri. Imi amintesc de o pozie pe care am scris-o intr-o singura seara pentru o buna prietena, care in acea perioada avea ceva probleme in familie si se simtea singura si neglijata. Cel putin asta a fost impresia mea in acel moment. Imi place sa cred ca am reusit sa ii inseninez ziua, si sa ii readuc un zambet pe buze, chiar daca asta nu a facut ca restul problemelor pe care le avea sa dispara. (Ralu imi cer scuze daca am gresit cu ceva aici.)
Aceasta a fost una din putinele dati cand am scris pentru cineva si i-am spus acelei persoane acest lucru.
In urma cu cativa ani, in primul an de facultate. Era primul an in care eram plecat de acasa pentru mai mult de o zi. Noi cunostiinte, noi prieteni, locuri noi dar mai ales o noua mentalitate intalnita. Eram cazat intr-un camin al facultatii politehnice, alaturi de alte sute de studenti, intr-o camera cu inca cinci studenti, la fel de dezorientati, speriati ca mine. Dupa cunostiintele de rigoare, am inceput schimburile de informatii: jocuri, iubiri, alcool... La indemnul unui coleg de camera am ramas fidel jocurilor online de platforma cativa ani; ani in care am cunoscut zeci de persoane, interesante zic eu. Eram intr-un mediu care mi-a permis sa cunosc oameni atat de diferiti, dar cu interese comune, si toti cu o mare inclinatie spre nou, cu o minte deschisa. Era o joaca...una creativa. Fiecare era motivat de restul echipei sa creeze. Ce sa creeze intr-un joc? Nu conta! Fiecare avea ceva de castigat atata timp cat toti eram concentrati. Fiecare creea ceva: unii strategii pentru joc, altii programe GPS pentru taxi, altii muzica, altii programe strategice pentru siguranta statului si altii proza si versuri. Toti eram prinsi in ceva, pentru cineva.
De ce?
Motivatia a fost tot timpul oferita de cei pe care ii intalneam, de persoanele care m-au sustinut inca de la primele cuvinte scrise, si care persoane nu mi-au refuzat niciodata un feedback. Oamenii pe care ii cunosteam imi ofereau mereu motive, si singura modalitate de a ma descarca era prin scris. Toata viata mi-a lipsit curajul de a exprima pe cale orala ceea ce simt, de a vorbi deschis, si scrisul a fost una din cele mai la indemana moduri de a exprima ceea ce simt, desi de multe ori cuvintele nu pot descrie ceea ce inima simte.
Pentru cine?
La inceput pentru oricine imi cerea sa ii scriu ceva. In timp am perseverat si am inceput sa scriu pentru persoanele care chiar inseamna ceva in viata mea. Sunt persoane care intr-un fel sau altul au contribuit la schimbarea vietii mele in decursul ultimilor ani. Iubiri neimplinite, suparari de moment, filozofari in miez de noapte, si povestile celor care i-am intalnit (pe strada, in tren, la locul de munca, pe internet), toate au fost transcrise in versuri. De cele mai multe ori persoanele care citesc ceea ce scriu eu sunt persoanele ale caror trairi am incercat sa le redau, chiar daca de cele mai multe ori nu am taria de caracter sa recunosc ca lor le sunt dedicate acele versuri. Imi amintesc de o pozie pe care am scris-o intr-o singura seara pentru o buna prietena, care in acea perioada avea ceva probleme in familie si se simtea singura si neglijata. Cel putin asta a fost impresia mea in acel moment. Imi place sa cred ca am reusit sa ii inseninez ziua, si sa ii readuc un zambet pe buze, chiar daca asta nu a facut ca restul problemelor pe care le avea sa dispara. (Ralu imi cer scuze daca am gresit cu ceva aici.)
Aceasta a fost una din putinele dati cand am scris pentru cineva si i-am spus acelei persoane acest lucru.
Neplaceri in avion
O tanara infumurata striga in avion cu o voce pitigaiata:
- Vreau să mă mutați de pe acest loc spune ea ….
Stuardeza o întreba zâmbind:
- De ce doamnă? Care este problema?
- Nu vezi că m-ați așezat lângă un negru? Crezi că pot suporta asta, tot zborul?
Uuupss! Problemă rasială, isi spune stuardeza în mintea sa. Arunca o privire către ceilalți pasageri și vede că toate privirile sunt ațintite asupra ei. Toți așteaptă răspunsul sau.
Se uita la bărbătul de culoare de lângă infumurata și-l vede cum se uită șocat la dansa, fără să îndrăznească să spună ceva. Hainele îngrijite și privirea inteligentă trădează un intelectual ce pare a merge la o conferință.
- Voi căuta să văd ce pot face, doamnă, îi răspunde femeii, zâmbind.
Se duce până în spatele avionului. Este aşa cum a bănuit. La “economic” toate locurile sunt ocupate. Știa asta, dar trebuia să se convinga. Simte în ceafă privirile a zeci de oameni. Toți sunt curioși să vadă cum se va dezamorsa situația aceasta tensionată. Ajunge din nou la femeia cu voce pitigaiata…
- Stimată doamnă, după cum am bănuit, avionul este plin… și face o pauză, în care o priveste și o vede cum stă gata să explodeze de revoltă și de scârbă … singurele locuri libere sunt la clasa întâi. Va trebui să am acceptul căpitanului, pentru a putea muta o persoană la clasa întâi.
Dintr-o dată, o vede cum ia o față victorioasă și întâmpină toate privirile dezaprobatoare, cu un aer de superioritate.
Toți pasagerii privesc supărați. Toți se așteptau de la stuardeza să o puna la punct, pe această femeie.
Ajunge la căpitan și-l întreba dacă poate muta o persoană de la “economic”, la “business”, din motive rasiale.
Căpitanul îi spune să procedeze cum cred ea de cuviință, ca să rezolve situația. Cuvintele lui “am încredere în tine, știu că te vei descurca minunat” i-au adus un zâmbet pe buze. Deja se simtea mai bine și acum putea gestiona orice situație dificilă.
Cu acordul căpitanului, se întorce la femeia isterică. Zambind din toata inima, stuardeza, spune:
- Stimată doamnă, căpitanul a fost de acord. Nimeni nu este obligat să stea lângă o persoană dezagreabilă.
Un murmur de nemulțumire s-a auzit în tot avionul. Femeia jubila. Negrul tăcea. A lăsat murmurul să se stingă și, exact când femeia începea să-și strângă lucrurile, stuardeza a continuat:
- Domnule… aţi fi aşa de amabil să mă urmaţi la clasa I? În numele întregii noastre companii, pilotul vă cere scuze pentru faptul că aţi fost pus în situaţia de a avea lângă dumneavoastră o persoană atât de neplăcută…..
- Vreau să mă mutați de pe acest loc spune ea ….
Stuardeza o întreba zâmbind:
- De ce doamnă? Care este problema?
- Nu vezi că m-ați așezat lângă un negru? Crezi că pot suporta asta, tot zborul?
Uuupss! Problemă rasială, isi spune stuardeza în mintea sa. Arunca o privire către ceilalți pasageri și vede că toate privirile sunt ațintite asupra ei. Toți așteaptă răspunsul sau.
Se uita la bărbătul de culoare de lângă infumurata și-l vede cum se uită șocat la dansa, fără să îndrăznească să spună ceva. Hainele îngrijite și privirea inteligentă trădează un intelectual ce pare a merge la o conferință.
- Voi căuta să văd ce pot face, doamnă, îi răspunde femeii, zâmbind.
Se duce până în spatele avionului. Este aşa cum a bănuit. La “economic” toate locurile sunt ocupate. Știa asta, dar trebuia să se convinga. Simte în ceafă privirile a zeci de oameni. Toți sunt curioși să vadă cum se va dezamorsa situația aceasta tensionată. Ajunge din nou la femeia cu voce pitigaiata…
- Stimată doamnă, după cum am bănuit, avionul este plin… și face o pauză, în care o priveste și o vede cum stă gata să explodeze de revoltă și de scârbă … singurele locuri libere sunt la clasa întâi. Va trebui să am acceptul căpitanului, pentru a putea muta o persoană la clasa întâi.
Dintr-o dată, o vede cum ia o față victorioasă și întâmpină toate privirile dezaprobatoare, cu un aer de superioritate.
Toți pasagerii privesc supărați. Toți se așteptau de la stuardeza să o puna la punct, pe această femeie.
Ajunge la căpitan și-l întreba dacă poate muta o persoană de la “economic”, la “business”, din motive rasiale.
Căpitanul îi spune să procedeze cum cred ea de cuviință, ca să rezolve situația. Cuvintele lui “am încredere în tine, știu că te vei descurca minunat” i-au adus un zâmbet pe buze. Deja se simtea mai bine și acum putea gestiona orice situație dificilă.
Cu acordul căpitanului, se întorce la femeia isterică. Zambind din toata inima, stuardeza, spune:
- Stimată doamnă, căpitanul a fost de acord. Nimeni nu este obligat să stea lângă o persoană dezagreabilă.
Un murmur de nemulțumire s-a auzit în tot avionul. Femeia jubila. Negrul tăcea. A lăsat murmurul să se stingă și, exact când femeia începea să-și strângă lucrurile, stuardeza a continuat:
- Domnule… aţi fi aşa de amabil să mă urmaţi la clasa I? În numele întregii noastre companii, pilotul vă cere scuze pentru faptul că aţi fost pus în situaţia de a avea lângă dumneavoastră o persoană atât de neplăcută…..
joi, 6 martie 2014
Frizeriţa
Frizeriţa, o huidumă cât uşa, îl pune pe ucenic să-l tundă pe următorul client. Cu mâini tremurânde, ucenicul îl ciupeşte pe client cu foarfeca.
- Auuu .... Frizeriţa se întoarce şi dă să-i tragă o palmă ucenicului, ucenicul se fereşte şi o încasează clientul.
Începe iar ucenicul să tundă, cu un ochi la client , cu unul la frizeriţă, iar îl ciupeşte .
- Auuu ... Frizeriţa iar se întoarce, iar dă să-i tragă o palmă ucenicului, iar o încasează clientul ....
Ucenicul ajunge să-i facă perciunii clientului, briciul îi tremură şi-i taie o ureche. Amândoi se întorc spre imediat frizeriţă, care era cu spatele. Clientul îi şopteşte ucenicului :
- Aruncă naibii urechea aia până nu se întoarce şi ne vede ...
- Auuu .... Frizeriţa se întoarce şi dă să-i tragă o palmă ucenicului, ucenicul se fereşte şi o încasează clientul.
Începe iar ucenicul să tundă, cu un ochi la client , cu unul la frizeriţă, iar îl ciupeşte .
- Auuu ... Frizeriţa iar se întoarce, iar dă să-i tragă o palmă ucenicului, iar o încasează clientul ....
Ucenicul ajunge să-i facă perciunii clientului, briciul îi tremură şi-i taie o ureche. Amândoi se întorc spre imediat frizeriţă, care era cu spatele. Clientul îi şopteşte ucenicului :
- Aruncă naibii urechea aia până nu se întoarce şi ne vede ...
Minte-ma!
Minte-ma iubire oarba, minte-ma destin al meu,
Nu-mi spune ca viata-i slaba, vad si eu cat e de greu,
Vad ca tot isi pierde sensul, si apoi si-l regaseste,
Minte-ma iubirea mea, minte-ma ca ma iubeste.
Minte-ma suflet al meu, minte-ma cand nu am stare,
Cand ma vezi ca sunt tacut, cand ma vezi privind in zare,
Intr-o lume fara capat, unde totu-i trecator,
Minte-ma iubirea mea, minte-ma ca n-am sa mor.
Minte-ma destine crud, minte-ma sa te iubesc,
Sa ma minti ca tu-mi dai viata, sa ajung sa te doresc,
Sa nu caut in alte colturi, ce deja eu am in fata,
Minte-ma iubirea mea, minte-ma ca am o viata.
Minte-ma durere tu, minte-ma ca nu ma doare,
Ca sunt tare ca un zid, si ca totul mi se pare,
Lovituri ce cad in sir, trec prin mine mai departe,
Minte-ma iubirea mea, minte-ma tu ca se poate.
Minte-ma gandirea mea, minte-ma ca sunt aceala,
Ce traieste zi de zi, si si-a parasit parcela,
C-am plecat sa vad o lume, peste tot sunt doar minuni,
Minte-ma iubirea mea, sa nu-mi spui ca sunt minciuni...
Nu-mi spune ca viata-i slaba, vad si eu cat e de greu,
Vad ca tot isi pierde sensul, si apoi si-l regaseste,
Minte-ma iubirea mea, minte-ma ca ma iubeste.
Minte-ma suflet al meu, minte-ma cand nu am stare,
Cand ma vezi ca sunt tacut, cand ma vezi privind in zare,
Intr-o lume fara capat, unde totu-i trecator,
Minte-ma iubirea mea, minte-ma ca n-am sa mor.
Minte-ma destine crud, minte-ma sa te iubesc,
Sa ma minti ca tu-mi dai viata, sa ajung sa te doresc,
Sa nu caut in alte colturi, ce deja eu am in fata,
Minte-ma iubirea mea, minte-ma ca am o viata.
Minte-ma durere tu, minte-ma ca nu ma doare,
Ca sunt tare ca un zid, si ca totul mi se pare,
Lovituri ce cad in sir, trec prin mine mai departe,
Minte-ma iubirea mea, minte-ma tu ca se poate.
Minte-ma gandirea mea, minte-ma ca sunt aceala,
Ce traieste zi de zi, si si-a parasit parcela,
C-am plecat sa vad o lume, peste tot sunt doar minuni,
Minte-ma iubirea mea, sa nu-mi spui ca sunt minciuni...
sâmbătă, 1 martie 2014
Intrebari
Intrebari
1. O broasca testoasa fara carapace este fara locuinta sau dezbracata?…
Raspuns:
In primul rand e moarta. Pe urma… depinde de orientarea sexuala…
2. Unde gasesti un caine fara picioare?
Raspuns:
unde l-ai lasat
3. Unde au femeile parul negru si cret?
Raspuns:
In Africa
4 Ce intra de 3 ori in Femeie?
Raspuns:
Litera E (f E m E i E)
5.. O pisica alba se urca in pom. Cum se da jos?
Raspuns:
alba
6.. Cum iese un cal alb, care intra in Marea Neagra?
Raspuns:
ud
7. Care este diferenta intre 1000 ursi albi si un urs alb?
Raspuns:
999 ursi albi
8. Ce se afla intre Soare si Pamant?
Raspuns:
si
9. Cum se cheama un barbat inteligent in America ?
Raspuns:
turist
10. Ce facea Mesterul Manole cand o zidea pe sotia lui, Ana?
Raspuns:
body building
11. Care este cel mai periculos loc din lume?
Raspuns:
patul – aici mor 80% din oameni
12. Ce fac pestii cand sunt multi?
Raspuns:
bancuri
13. Care e femininul la tren?
Raspuns:
tunel
14. Cum gaseste un cioban o oaie la munte?
Raspuns:
acceptabila
15. Cum se numesc dacii care gandesc?
Raspuns:
gandaci
16. Care este antidotul la Viagra?
Raspuns:
cocolino – o face moale si pufoasa
17. Cum o cheama pe nevasta lui Florin Salam?
Raspuns:
Salam Victoria
18. cum se numesc rudele Papei?
Raspuns:
paparude
19. Cum se numesc nasii Papei?
Raspuns:
papanasi
20. Ce-i alba si are 30 cm?
Raspuns:
nimic. toata lumea stie ca, daca are 30 cm, este neagra!
21. Cum se cheama un caine fara picioare?
Raspuns:
nu se cheama, ca oricum nu vine
22.Un american care traieste in Florida poate fi inmormantat la New York ?
Raspuns:
nu, pentru ca traieste
Raspuns:
In primul rand e moarta. Pe urma… depinde de orientarea sexuala…
2. Unde gasesti un caine fara picioare?
Raspuns:
unde l-ai lasat
3. Unde au femeile parul negru si cret?
Raspuns:
In Africa
4 Ce intra de 3 ori in Femeie?
Raspuns:
Litera E (f E m E i E)
5.. O pisica alba se urca in pom. Cum se da jos?
Raspuns:
alba
6.. Cum iese un cal alb, care intra in Marea Neagra?
Raspuns:
ud
7. Care este diferenta intre 1000 ursi albi si un urs alb?
Raspuns:
999 ursi albi
8. Ce se afla intre Soare si Pamant?
Raspuns:
si
9. Cum se cheama un barbat inteligent in America ?
Raspuns:
turist
10. Ce facea Mesterul Manole cand o zidea pe sotia lui, Ana?
Raspuns:
body building
11. Care este cel mai periculos loc din lume?
Raspuns:
patul – aici mor 80% din oameni
12. Ce fac pestii cand sunt multi?
Raspuns:
bancuri
13. Care e femininul la tren?
Raspuns:
tunel
14. Cum gaseste un cioban o oaie la munte?
Raspuns:
acceptabila
15. Cum se numesc dacii care gandesc?
Raspuns:
gandaci
16. Care este antidotul la Viagra?
Raspuns:
cocolino – o face moale si pufoasa
17. Cum o cheama pe nevasta lui Florin Salam?
Raspuns:
Salam Victoria
18. cum se numesc rudele Papei?
Raspuns:
paparude
19. Cum se numesc nasii Papei?
Raspuns:
papanasi
20. Ce-i alba si are 30 cm?
Raspuns:
nimic. toata lumea stie ca, daca are 30 cm, este neagra!
21. Cum se cheama un caine fara picioare?
Raspuns:
nu se cheama, ca oricum nu vine
22.Un american care traieste in Florida poate fi inmormantat la New York ?
Raspuns:
nu, pentru ca traieste
duminică, 9 februarie 2014
Ce te invata mama?
1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA:
“Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat”
2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA: “Roaga-te sa iasa pata aia din covor”
3. Mama m-a invatat ce e LOGICA: “Pentru ca asa am zis eu, de-aia”!
4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA:
“Daca cazi de pe leagan si-ti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras”
5. Mama m-a invatat ce e IRONIA: “Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt. care sa plangi”
6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL: “Uita-te la murdaria de pe ceafa ta ”
7. Mama m-a invatat ce e VREMEA: “Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea”
8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA: “Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!”
9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII: “Eu te-am facut, eu te omor!”
10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI: “Nu te mai comporta ca taica-tau”
11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA:
“In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu”
12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA: “Asteapta numai pana ajungem acasa”
13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI: “O sa ti-o primesti cand ajungem acasa”
14. Mama m-a invatat ce e UMORUL:
“Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine”
15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT:
“Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata”
16. Mama m-a invatat ce e GENETICA: “Esti exact ca taica-tau”
17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC:
“Inchide usa dupa tine. Ti de pare ca te-ai nascut intr-un cort?”
18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA: “Cand o sa fii de varsta mea, o sa intelegi”
19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA:
“Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine”
luni, 20 ianuarie 2014
Speranta
In timp ce viata trece, vazundu-si de-al ei drum,
Eu stau tacut in loc, caci e tarziu de-acum,
E prea tarziu iubito, e mult mult prea tarziu,
Caci ne-am pierdut prin lume, de tine nu mai stiu.
Ne-am ratacit iubire prin vise si prin ganduri,
Si am ajuns departe, in ale vietii randuri,
Sa fim purtati de valuri, intr-un ocean de vise,
Sa le traim pe toate, cu mintile deschise.
Dar eu te caut in taina, si ma topesc de dor,
Departe sunt de tine, si cred acum ca mor,
Speranta ma mai tine, caci stiu ca ma astepti,
Si o sa vin la tine, sa fiu al tau in veci.
Eu stau tacut in loc, caci e tarziu de-acum,
E prea tarziu iubito, e mult mult prea tarziu,
Caci ne-am pierdut prin lume, de tine nu mai stiu.
Ne-am ratacit iubire prin vise si prin ganduri,
Si am ajuns departe, in ale vietii randuri,
Sa fim purtati de valuri, intr-un ocean de vise,
Sa le traim pe toate, cu mintile deschise.
Dar eu te caut in taina, si ma topesc de dor,
Departe sunt de tine, si cred acum ca mor,
Speranta ma mai tine, caci stiu ca ma astepti,
Si o sa vin la tine, sa fiu al tau in veci.
Rosia-nserare
Într-o roșie-nserare, când pe cer se joacă umbre,
Așteptând să treacă timpul, în pofida sorții crude,
Și gândind departe-n lume, peste munți si peste văi,
Între toate acele gânduri, dau mereu de ochii tăi.
Și atunci începe chinul, așteptările sunt zeci,
Tu în vis scriind destinul, fericirea uiți s-o treci,
Ai păstrat-o pentru tine, într-un gest prea egoist,
Și m-ai condamnat o viață să rămân într-una trist.
Sentimentele-s confuze, nu mai știu nici ce să cred,
Care-i vis și care-i viața, știu că n-am vrut să te pierd,
Și pierdut încet prin vise, sunt cuprins de disperare,
Te-am pierdut demult, cândva, într-o roșie-nserare.
Așteptând să treacă timpul, în pofida sorții crude,
Și gândind departe-n lume, peste munți si peste văi,
Între toate acele gânduri, dau mereu de ochii tăi.
Și atunci începe chinul, așteptările sunt zeci,
Tu în vis scriind destinul, fericirea uiți s-o treci,
Ai păstrat-o pentru tine, într-un gest prea egoist,
Și m-ai condamnat o viață să rămân într-una trist.
Sentimentele-s confuze, nu mai știu nici ce să cred,
Care-i vis și care-i viața, știu că n-am vrut să te pierd,
Și pierdut încet prin vise, sunt cuprins de disperare,
Te-am pierdut demult, cândva, într-o roșie-nserare.
O viata noua
Prin timpul care curge, spre-o vasta nepasare,
Merge tacut un suflet, plutind usor spre mare,
Se-ndreapta spre pieire, stiind ca n-are sens,
Sa lupte cu minciuna ce pe el l-a ales.
El n-a pierdut speranta, stie ca-ntr-un final
O sa scape de toate, de vina si amar,
Stie ca vine clipa, cand gustul de pelin,
Va fi schimbat c-un suflu, de viata foarte plin.
Mergand spre infinit, vede durere-n cale,
Gandeste c-o sa uite, trecutul, si-asta doare
Surasul doar in ochi, zarit atunci cand ploua,
Curand o sa inceapa o viata, una noua.
Merge tacut un suflet, plutind usor spre mare,
Se-ndreapta spre pieire, stiind ca n-are sens,
Sa lupte cu minciuna ce pe el l-a ales.
El n-a pierdut speranta, stie ca-ntr-un final
O sa scape de toate, de vina si amar,
Stie ca vine clipa, cand gustul de pelin,
Va fi schimbat c-un suflu, de viata foarte plin.
Mergand spre infinit, vede durere-n cale,
Gandeste c-o sa uite, trecutul, si-asta doare
Surasul doar in ochi, zarit atunci cand ploua,
Curand o sa inceapa o viata, una noua.
Iluzie
O iluzie efemera, intre viata si abis,
Linie a vietii mele, doar o umbra intr-un vis,
O iubire trecatoare, doar un gand si o privire,
Un cuvant ce a fost scris, si sortit spre nemurire.
Tu naluca ce-mi apari, si ma chemi prin vis departe,
Tu-mi arati ce poti sa faci, si ma duci pe cai desarte,
Imi arati viata toata, intr-un colt de sticla sparta,
Si-mi arati si un abis ce vrea lumea sa o piarda,
Tu-mi trasezi cu pasii mici, drumul care sa-l urmez,
Sa ma pierd de realitate, sa nu stiu daca visez,
Umbre sa imi joace-n fata, si nu stiu de e real,
Ca un film de groaza parca, filmul vietii...ilegal.
Iubirea ce ti-am purtat-o, a-nceput ca sa dispara,
Numai gandurii si iluzii astazi ma mai inconjoara,
O privire peste vremuri ma duce spre amintiri,
Si tu inca-mi esti in minte, printre gandrui si trairi,
Cuvantul ce l-ai rostit respiratia imi taie,
Si-a lasat o urma-n suflet, dar nici una pe vre-o foaie,
Viata tu mi-ai incurcat-o, vrei sa lasi ceva in urma,
Regina slavona a mea, si esti totusi doar o umbra...
Linie a vietii mele, doar o umbra intr-un vis,
O iubire trecatoare, doar un gand si o privire,
Un cuvant ce a fost scris, si sortit spre nemurire.
Tu naluca ce-mi apari, si ma chemi prin vis departe,
Tu-mi arati ce poti sa faci, si ma duci pe cai desarte,
Imi arati viata toata, intr-un colt de sticla sparta,
Si-mi arati si un abis ce vrea lumea sa o piarda,
Tu-mi trasezi cu pasii mici, drumul care sa-l urmez,
Sa ma pierd de realitate, sa nu stiu daca visez,
Umbre sa imi joace-n fata, si nu stiu de e real,
Ca un film de groaza parca, filmul vietii...ilegal.
Iubirea ce ti-am purtat-o, a-nceput ca sa dispara,
Numai gandurii si iluzii astazi ma mai inconjoara,
O privire peste vremuri ma duce spre amintiri,
Si tu inca-mi esti in minte, printre gandrui si trairi,
Cuvantul ce l-ai rostit respiratia imi taie,
Si-a lasat o urma-n suflet, dar nici una pe vre-o foaie,
Viata tu mi-ai incurcat-o, vrei sa lasi ceva in urma,
Regina slavona a mea, si esti totusi doar o umbra...
Disperare
Ma gandeam cum iti pot cere, sau...sa-ti cer sa mai revii?
Are rost sa te-ntorci oare? Tu la mine inca tii?
Esti plecata prea departe, ca sa pot sa te ating,
Esti plecata prea departe, si de dorul tau ma sting.
Au fost clipe de iubire, tu stii cat le-am pretuit,
Numai tu in lumea asta, stii cat de mult te-am iubit,
Astazi, te astept la mine, te astept sa mai revii,
O sa te astept iubire, tot aici sunt zi de zi.
Nici nu stiu ce sentimente ma fac sa te retin inca,
Cred ca e melacolia, ca-i o stare foarte-adanca.
Departe sunt astazi inca, nici nu stiu de ma iubesti,
Nu mai stiu nimic de tine, tot ce sper e sa traiesti.
Are rost sa te-ntorci oare? Tu la mine inca tii?
Esti plecata prea departe, ca sa pot sa te ating,
Esti plecata prea departe, si de dorul tau ma sting.
Au fost clipe de iubire, tu stii cat le-am pretuit,
Numai tu in lumea asta, stii cat de mult te-am iubit,
Astazi, te astept la mine, te astept sa mai revii,
O sa te astept iubire, tot aici sunt zi de zi.
Nici nu stiu ce sentimente ma fac sa te retin inca,
Cred ca e melacolia, ca-i o stare foarte-adanca.
Departe sunt astazi inca, nici nu stiu de ma iubesti,
Nu mai stiu nimic de tine, tot ce sper e sa traiesti.
Intrebare
Am ramas pierdut pe ganduri, prin trecut si viitor,
Sunt blocat intre decizii, si astept incet sa mor,
Sunt inchis fara scapare, intr-un fel de fortareata,
Si sunt fara de speranta, deci sunt condamnat pe viata.
Sa raman plecat pe drumuri, sau sa ma-ntorc la trecut?
Sa incep o viata noua? Sa termin ce-am inceput?
Sa dispar intr-o clipita? Sau sa ies incet in fata?
Tot ce-a mai ramas acum...intrebari, nesiguranta....
Am pierdut multi ani din viata, si n-am castigat nimic,
Sper sa treaca mai putin pana pot sa ma ridic,
Ce-am facut tot timpul asta? N-as putea ca sa explic,
Ma gandesc sa fug de lume...Sau sa ma mai raman unpic?
Sunt blocat intre decizii, si astept incet sa mor,
Sunt inchis fara scapare, intr-un fel de fortareata,
Si sunt fara de speranta, deci sunt condamnat pe viata.
Sa raman plecat pe drumuri, sau sa ma-ntorc la trecut?
Sa incep o viata noua? Sa termin ce-am inceput?
Sa dispar intr-o clipita? Sau sa ies incet in fata?
Tot ce-a mai ramas acum...intrebari, nesiguranta....
Am pierdut multi ani din viata, si n-am castigat nimic,
Sper sa treaca mai putin pana pot sa ma ridic,
Ce-am facut tot timpul asta? N-as putea ca sa explic,
Ma gandesc sa fug de lume...Sau sa ma mai raman unpic?
Poveste de seara
Prin parc pășind agale, sub frunzele ce cad,
Citind pe chipuri fade, necazuri care ard,
Și gânduri ce suprimă surâsuri și speranțe,
Se-aud parcă-n surdină, pe băncile-nșirate.
Și tot pășind agale, privesc doar măști nu chipuri,
Căci au uitat de toate, de timp sau de nisipuri,
Ei nu au amintiri, trăiesc doar în prezent,
Parcă purtați de valuri, cuprinși de un curent.
Sub razele de soare, care încet se stinge,
Se-aude un suspin, o inimă ce plânge,
Un vis pierdut se pare, rămas din alte veacuri,
Ce a rămas în inimi, și nu mai are leacuri.
Un chip atunci apare, în umbra unui plop,
Doar o privire numai, și îmi provoac-un șoc,
E-un înger, nu e om, s-a rătăcit prin lume,
Nu poate sa vorbească, înnecat de suspine.
Căci a iubit și el, iubirea s-a aflat,
Și uite că iubirea poate fi un păcat,
În ochii celor care nu au iubit vre-odată,
Și-acum plângând săracul, pedeapsa își asteaptă.
Plângând îmi povestește, și vraja o destramă,
O viața-mi zugrăvește, tablou de pus în ramă,
Cuvânt după cuvânt, așterne în inimă,
Și atmosfera tristă, cu glasul lui animă.
Și vorbă după vorbă, cuvânt după cuvânt,
Ce se topesc în șoapte, în adieri de vânt,
Povestea se destramă, în vraja nopții reci,
O viață și o dramă sa dăinuie în veci.
Tăcerea se așterne, și-n suflet lasă semne,
Rămâne o scânteie, mai trebuie doar lemne,
S-aprindă iarăși focul, dar într-un alt destin,
Doar scrumul mai rămâne, și un strop de venin.
Și iar mergând pe-alee, care de-acum e goală,
Cu capul în pământ, ca-n fiecare seară,
M-aștern din nou pe bancă, unde am stat o dată,
Aștept ca să răsară, povestea să înceapă...
Și-acuma nu mai vine, dar știu că mă veghează,
Și închid ochii numai, mintea rămâne trează,
Și stau și caut un chip, sub măștile ce trec,
S-apară alt destin pe care să-l petrec.
Citind pe chipuri fade, necazuri care ard,
Și gânduri ce suprimă surâsuri și speranțe,
Se-aud parcă-n surdină, pe băncile-nșirate.
Și tot pășind agale, privesc doar măști nu chipuri,
Căci au uitat de toate, de timp sau de nisipuri,
Ei nu au amintiri, trăiesc doar în prezent,
Parcă purtați de valuri, cuprinși de un curent.
Sub razele de soare, care încet se stinge,
Se-aude un suspin, o inimă ce plânge,
Un vis pierdut se pare, rămas din alte veacuri,
Ce a rămas în inimi, și nu mai are leacuri.
Un chip atunci apare, în umbra unui plop,
Doar o privire numai, și îmi provoac-un șoc,
E-un înger, nu e om, s-a rătăcit prin lume,
Nu poate sa vorbească, înnecat de suspine.
Căci a iubit și el, iubirea s-a aflat,
Și uite că iubirea poate fi un păcat,
În ochii celor care nu au iubit vre-odată,
Și-acum plângând săracul, pedeapsa își asteaptă.
Plângând îmi povestește, și vraja o destramă,
O viața-mi zugrăvește, tablou de pus în ramă,
Cuvânt după cuvânt, așterne în inimă,
Și atmosfera tristă, cu glasul lui animă.
Și vorbă după vorbă, cuvânt după cuvânt,
Ce se topesc în șoapte, în adieri de vânt,
Povestea se destramă, în vraja nopții reci,
O viață și o dramă sa dăinuie în veci.
Tăcerea se așterne, și-n suflet lasă semne,
Rămâne o scânteie, mai trebuie doar lemne,
S-aprindă iarăși focul, dar într-un alt destin,
Doar scrumul mai rămâne, și un strop de venin.
Și iar mergând pe-alee, care de-acum e goală,
Cu capul în pământ, ca-n fiecare seară,
M-aștern din nou pe bancă, unde am stat o dată,
Aștept ca să răsară, povestea să înceapă...
Și-acuma nu mai vine, dar știu că mă veghează,
Și închid ochii numai, mintea rămâne trează,
Și stau și caut un chip, sub măștile ce trec,
S-apară alt destin pe care să-l petrec.
Paradoxul iubirii
Cand te-am intalnit pe tine, eram asa de pierdut,
Caci credeam ca nu-i iubire, si de ea eu m-am temut,
Am aflat dar ca exista, undeva-ntr-un colt de suflet,
Pierduta candva prin umbre, si ascunsa dup-un zambet.
Cand te-am intalnit pe tine, am aflat ce e iubirea,
Caci mi-a aparut in fata mai ceva ca nemurirea,
Am ramas fara cuvinte dupa tot ce am aflat,
Te-am iubit atunci femeie, si atunci nu ti-a pasat.
Paradox ca si iubirea este numai insasi viata,
Ce ne face zi de zi sa ne trezim dimineata,
Incarcarti de sentimente ce mereu se contrazic,
Paradox fin al iubirii, caci e totul si nimic.
Caci credeam ca nu-i iubire, si de ea eu m-am temut,
Am aflat dar ca exista, undeva-ntr-un colt de suflet,
Pierduta candva prin umbre, si ascunsa dup-un zambet.
Cand te-am intalnit pe tine, am aflat ce e iubirea,
Caci mi-a aparut in fata mai ceva ca nemurirea,
Am ramas fara cuvinte dupa tot ce am aflat,
Te-am iubit atunci femeie, si atunci nu ti-a pasat.
Paradox ca si iubirea este numai insasi viata,
Ce ne face zi de zi sa ne trezim dimineata,
Incarcarti de sentimente ce mereu se contrazic,
Paradox fin al iubirii, caci e totul si nimic.
Poezie pentru suflet
Unde te îndrepți tu oare, suflete al meu pierdut?
Ai uitat că totul doare, ai uitat tu de trecut?
Într-o lume a tăcerii, unde doar banii vorbesc,
Printre voci îndepărtate care-ntruna șușotesc.
Ai uitat sufletul meu răul ce ți l-au făcut?
Ai uitat că viitorul are-n spate un trecut?
Tu trăiești în amăgire, și mereu te amăgești,
Tu îi ierți pe toți și toate, ca să poți să mai iubești.
Care este calea oare, ce ție s-ar potrivi?
Ai în față multe drumuri, și tot nu le poți privi,
Și nu crezi că viitorul o să-ți dea prea multe șanse,
Însă tu trăiești prezentul, fără să îți faci speranțe.
Suflete al meu pierdut, tu întoarcete-nnapoi,
Să fim aceeași persoană, să fim unul și nu doi,
Și să facem viitorul,împreună ca trecut,
Într-o luptă pentru viată, într-un vis necunoscut.
Privesc cu resemnare
As vrea si eu acum sa vad, cat de departe o s-ajungi,
Cand te-am lasat din brate jos, si tu ai inceput sa plangi,
Cand te-am lasat sa mergi si tu, si te-ai intors fara speranta,
Ai renuntat la tot ce-i nou, sa te intorci la vechea viata.
Nu ai gasit ce cautai, caci tu cautai perfectiunea,
Si nu o s-o gasesti in veci, ca nu-i perfecta nici minunea,
Si ai venit iar alergand, in locuri ce-ti alina gandul,
Dar nu aici tu te-ai visat, nu ai s-astepti sa-ti vina randul.
In locul sumbru, pustiit, ce ma cuprinde si pe mine,
Din cand in cand tu ai venit, cu suflet trist sa te faci bine,
N-ai intrebat daca si eu accept mereu sa-mi intrii-n viata,
M-ai folosit sa te alini, dar m-ai lasat fara speranta.
Cand te-am lasat din brate jos, si tu ai inceput sa plangi,
Cand te-am lasat sa mergi si tu, si te-ai intors fara speranta,
Ai renuntat la tot ce-i nou, sa te intorci la vechea viata.
Nu ai gasit ce cautai, caci tu cautai perfectiunea,
Si nu o s-o gasesti in veci, ca nu-i perfecta nici minunea,
Si ai venit iar alergand, in locuri ce-ti alina gandul,
Dar nu aici tu te-ai visat, nu ai s-astepti sa-ti vina randul.
In locul sumbru, pustiit, ce ma cuprinde si pe mine,
Din cand in cand tu ai venit, cu suflet trist sa te faci bine,
N-ai intrebat daca si eu accept mereu sa-mi intrii-n viata,
M-ai folosit sa te alini, dar m-ai lasat fara speranta.
Sfarsit
Cartea inceputa, iata, se-apropie de sfarsit,
Sa mai scriu de sentimente? Dar am stat si m-am gandit,
Viata este ca o cursa, numai un cerc vicios,
Si atunci cand e trecuta, are un gust dureros.
Acum, c-ai plecat departe, am ramas fara reper,
Am ramas fara cuvinte, nu mai am la ce sa sper,
Am ramas fara dorinte, fara o raza de soare,
Dar am ramas fara tine, si-asta doare cel mai tare.
Chipul tau purtat in ganduri, va ramane permanent,
Ca un tatuaj pe suflet, sau o talpa in ciment,
Vocea ta mereu placuta, ma va face sa tresar,
Ca si zilele trecute, ce-n neant usor dispar.
Privesc tacut pe fereastra, inca sper la o minune,
Prezentul e plin de ceata, viitorul e taciune,
Trecutul e cu durere, imi trezeste amintiri,
Tot el mi-a lasat in suflet, gustu-amarei despartiri.
Sa mai scriu de sentimente? Dar am stat si m-am gandit,
Viata este ca o cursa, numai un cerc vicios,
Si atunci cand e trecuta, are un gust dureros.
Acum, c-ai plecat departe, am ramas fara reper,
Am ramas fara cuvinte, nu mai am la ce sa sper,
Am ramas fara dorinte, fara o raza de soare,
Dar am ramas fara tine, si-asta doare cel mai tare.
Chipul tau purtat in ganduri, va ramane permanent,
Ca un tatuaj pe suflet, sau o talpa in ciment,
Vocea ta mereu placuta, ma va face sa tresar,
Ca si zilele trecute, ce-n neant usor dispar.
Privesc tacut pe fereastra, inca sper la o minune,
Prezentul e plin de ceata, viitorul e taciune,
Trecutul e cu durere, imi trezeste amintiri,
Tot el mi-a lasat in suflet, gustu-amarei despartiri.
De ce?
De ce îmi ceri speranta cand e pierdută-n van?
M-am amăgit o dată, și a ajuns să doară,
Deci nu o să mă chinui, s-o fac și-a doua oară.
De ce îmi ceri acum, să te urmez departe?
De ce îmi ceri mereu, să merg pe căi deșarte?
Dar nu, nu o să vin, doar să regret iubirea,
Mai bine mor aici, doar să gust fericirea.
De ce mă amagești, și nu vrei să renunți?
De ce când ai puterea, tu vrei doar să muți munți?
Trăiește sentimentul, rămâi în lumea ta,
Păcat ca pierzi o viața...chiar e păcat de ea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)