De ce îmi ceri speranta cand e pierdută-n van?
M-am amăgit o dată, și a ajuns să doară,
Deci nu o să mă chinui, s-o fac și-a doua oară.
De ce îmi ceri acum, să te urmez departe?
De ce îmi ceri mereu, să merg pe căi deșarte?
Dar nu, nu o să vin, doar să regret iubirea,
Mai bine mor aici, doar să gust fericirea.
De ce mă amagești, și nu vrei să renunți?
De ce când ai puterea, tu vrei doar să muți munți?
Trăiește sentimentul, rămâi în lumea ta,
Păcat ca pierzi o viața...chiar e păcat de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu