As vrea si eu acum sa vad, cat de departe o s-ajungi,
Cand te-am lasat din brate jos, si tu ai inceput sa plangi,
Cand te-am lasat sa mergi si tu, si te-ai intors fara speranta,
Ai renuntat la tot ce-i nou, sa te intorci la vechea viata.
Nu ai gasit ce cautai, caci tu cautai perfectiunea,
Si nu o s-o gasesti in veci, ca nu-i perfecta nici minunea,
Si ai venit iar alergand, in locuri ce-ti alina gandul,
Dar nu aici tu te-ai visat, nu ai s-astepti sa-ti vina randul.
In locul sumbru, pustiit, ce ma cuprinde si pe mine,
Din cand in cand tu ai venit, cu suflet trist sa te faci bine,
N-ai intrebat daca si eu accept mereu sa-mi intrii-n viata,
M-ai folosit sa te alini, dar m-ai lasat fara speranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu