Într-o roșie-nserare, când pe cer se joacă umbre,
Așteptând să treacă timpul, în pofida sorții crude,
Și gândind departe-n lume, peste munți si peste văi,
Între toate acele gânduri, dau mereu de ochii tăi.
Și atunci începe chinul, așteptările sunt zeci,
Tu în vis scriind destinul, fericirea uiți s-o treci,
Ai păstrat-o pentru tine, într-un gest prea egoist,
Și m-ai condamnat o viață să rămân într-una trist.
Sentimentele-s confuze, nu mai știu nici ce să cred,
Care-i vis și care-i viața, știu că n-am vrut să te pierd,
Și pierdut încet prin vise, sunt cuprins de disperare,
Te-am pierdut demult, cândva, într-o roșie-nserare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu