Poezii proprii p.4

Regrete

Ma uit pe cer, si incerc sa caut stele,
Si acum stiu, ca tu esti printre ele,
Caci ai plecat, cand viata ti-a zambit,
Acum esti sus, in cer, la infinit.

Sufletul tau, acum sta langa mine,
Fata in fata, vedem si rau si bine,
In amintirea ce ai lasat-o-n urma,
Nu pot sa cred, ieri ne tineam de mana.

Destinul tau, te-a purtat prea departe,
S-a ratacit, si te-a pierdut in noapte,
Tot ce-a ramas acum sunt numai soapte,
Si-un criminal, lasat in libertate.

Nu te razbun, dar vars o lacrima,
Sunt un nebun, unul cu inima,
Un nor imens, ceru-mi acopera,
Ma uit atent, raman gandindu-ma.

N-am fost atunci, am ajuns prea tarziu,
Si-acum regret, si faptul ca sunt viu,
Singur ramas, privesc spre un mormant,
Si mereu sper, sa ai aripi de sfant.

Nu mai auzi, dar tot vreau sa iti spun,
Lumea ma vede, si zice ca-s nebun,
Un trandafir, la piept acum il strang,
Am spini in piept, si tot nu pot sa plang.

Poesie

Privesc trist poza ta, privesc tot ce-a ramas,
Si-astept zi dupa zi, te-astept ceas dupa ceas,
O poza intr-un album, doi ochi asa frumosi,
Copilaria noastra, anii asa duiosi.

Tot timpul ce-a trecut, tacut te-am asteptat,
Si-ascult o melodie, asta-i ce mi-ai lasat,
In amintirea trista, chipul nu ti-am uitat,
Am suferit enorm, dorul nealintat...

As vrea ca sa zambesc, sa fiu din nou copil
Tu sa fi langa mine, de mana sa te tin,
Sa ne-aruncam in noapte,departe sa fugim,
Sa ne-ascundem de lume, nimic sa nu mai stim.

Ochii tai

Ma pierd in ochii tai albastrii ca si marea,
Ma pierd in ei, si nu mai gasesc zarea,
Si caut intr-una un coltisor aparte,
Doar o sclipire ce sufletul imi arde.

Stau si te-admir, si nu pot sa m-abtin,
Sa ma apropii de tine putin cate putin,
Sa iti declar tot ce-am iubit in viata,
Sa te aleg pe tine sa imi fi craiasa.

Ma intristez atunci cand nu-mi vorbesti,
Si-abia atunci realizez: nu ma iubesti,
M-ai inselat din prima "noastra" clipa,
Si timp, si ce-am pierdut: totu-i risipa.

Eu incercam mereu sa-ti fie bine,
Si am muncit, faceam tot pentru tine,
Tu m-amageai, si nu simteai nimic,
Voiai sa dovedesti cat sunt de mic.

E-adevarat am fost un prost,
Si te-am iubit o viata fara rost,
Am asteptat sa te intorci la mine,
Abia acum incep o viata....fara tine.

Numai dezamagire am in spate,
Incep o viata, de la capat de se poate,
Nu mai astept sa pierd clipe-n nestire,
Ca in acesta viata nu e nemurire.

Nesiguranta

Mi-amagesc din nou speranta, pe un drum fara de vise,
Cand deja am siguranta unei vieti prea compromise,
Ocolesc incet durerea, si cu ea iar amintiri,
Despre ganduri prea desarte... numai ganduri si trairi.

Am gasit si eu iubire, intr-un colt uitat de lume,
Am luat-o in inima, si am vrut sa-i dau un nume,
S-o botez am vrut, in apa, in aer si pe pamant,
Si s-o am mereu in minte, in inima si in gand.

Am vrut sa o port cu mine, sa imi lumineze calea,
Prin bezna ce e in fata, sa-mi gasesc usor cararea,
Sa o port mereu in suflet, inima sa-mi incalzeasca,
Dar pierduta mi se pare, cu durerea prea lumeasca.

Gandurile nu-mi dau pace, si incerc sa le ascund,
Si incerc sa fug de ele, pana-n suflet nu-mi patrund,
Incerc sa fug de durere, caci deja e mult prea mult,
Si nu stiu ce fac acuma, de cine sa mai ascult.

Sa ma las purtat de vise? sau sa fug cat pot de toate?
Poate o sa fie bine, sau o sa ma doara...poate,
Asta e nesiguranta ce ma bantuie de-o vreme,
Si acum eu imi dau seama ca nu am de ce ma teme.

Nebunul

Mergand pe drumuri reci, mergand pe o carare,
Mergand pe drumuri seci, care se pierd in zare,
Mergand zi dupa zi, si noapte dupa noapte,
Spunand durerea lui, uneori chiar si-n soapte.
Lumii care il vede, ii pare un nebun,
Si totusi el alearga, se-opreste intru-un catun,
Descatusat de viata, scapat e de dureri,
In amintiri si soapte, tacute pana ieri.
In chinurile vietii, amagitor de dulci,
Pierdut fiind de-o viata, si regasit atunci,
El cauta fericirea, si vrea macar s-o guste,
Sa treaca bariere, si tuneluri inguste
Ce-i inclesteaza mintea, sufletul sau curat,
Si ce-l incetineste, vesnic fara pacat.
A cunoscut durerea, a stat cu ea la masa,
Si a trait o viata cu ea mereu in casa,
Si el credea atunci ca deja nu-i mai pasa,
Dar s-a intors de-atunci, la viata sa frumoasa.

Lasa-ma sa visez

Lasa-ma sa visez, si sa ma duc departe,

Sa zbor prin cer, prin nori, si sa ii dau la o parte,

Sa privesc spre pamant, si sa te vad acolo,

Mareata printre noi, falnica ca Apollo.

Lasa-ma sa visez, sa fiu in alta lume,

Sa uit de viata mea, si sa ma tin de glume,

Sa fiu ce mi-am dorit, ce am visat sa fiu,

In vis sa scap de nume, nimic sa nu mai stiu.

Lasa-ma sa visez, sa-mi contemplez trecutul,

Sa uit tot ce e azi, sa uit si inceputul,

Sa fiu in lumea mea, sa fiu nemuritor,

Sa fiu cel ce te striga, atunci cand ii e dor.

Lasa-ma sa visez, privind pe o fereastra,

Cum soarele-arzator se scurge-n marea albastra,

O lacrima sa fiu, sa curg pe-al tau obraz,

Sa fiu mereu cu tine, s-alin al tau necaz.

Lasa-ma sa visez, ca pot fi tot ce vreau,

Ca pot sa fiu acolo, cu tine sa mai stau,

Sa fiu vantul ce-adie, incet prin parul tau,

Sa fiu mereu cu tine, sa nu-mi mai para rau...