Parodii

Zilele trecute, stand aiurea pe net, am dat de niste articole, niste poezii mai exact, foarte amuzante, si pe care o sa vi le prezint si voua.

Facerea de bine

Pe strada-n care întotdeauna-i cald şi soare
Pe drumul dintre Haţeg şi Călan,
Venea un om voinic şi mare
Şi era ferice şi baban.

Dinspre hârtoape din Măceul de lumină,
Umbrind cu trup schilav tăpşanul,
Un biet sărman, venind înspre colină
Se întâlneşte nas în nas cu bogătanul.

- Ce-i cu tine, mutră pirpirie,
Întreabă fericitul - Cum te-ai trezit din somn?
Şi i-a răspuns săracul: - Cum să fie?
Deocamdată-i rău, stimate domn.

De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea
Şi n-am în viaţa asta niciun rost,
Toţi mă muncesc de-mi rup spinarea
Şi-n urmă, mai descoperă că-s prost.

Acum cinci ani lucram şi la uzină,
Dar am ajuns pe drumuri făr-un ban,
Nu ştiu ce vor şi cine poartă vină
C-au demolat cu totul "Victoria Călan".

Şi uite aşa, umil, în viaţă mă târăsc,
Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând,
De jalea mea, toţi oamenii glumesc,
Şi rabd şi tac, şi-s pururea flămând.

- Sărman şomer, ce soartă imbecilă...
Hai vino-ncoa, căci eu am vaci, viţei
Şi un tractor... îngână omul plin de milă,
Te duc la mine-acasă, dacă vrei!

Te va ajuta, când vei cosi ogorul,
Cu grebla, fân mirositor crescut în ţeastă,
Cu apa de izvor, îţi ostoieşte dorul,
Chiar scumpa, drăgălaşa mea nevastă.

Într-adevăr, e şi noroc în viaţa asta,
Săracul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tâmpiţi nevasta
Îşi spuse-n gînd: - Ce tipă durdulie!

Ce negrişori sunt ochii ei ... ce trup!
Cu coapsele şi sufletu-mi adapă,
Îmi vine, hainele, nebun să-i rup,
Ce bună e, că-mi lasă gura apă!

Şi-ntocmai ca un frate din Peşteana,
I-a sărutat mânuţa, să-i complacă,
Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu geana
Şi el, ca un "măgar" s-a dat la... "vacă".

Curând se-ntoarse omul, cu cardurile pline,
Văzînd şi el ce coarne mari purta...
... Când uneori eşti bou, ia seama bine,
Să nu aduci măgari în casa ta.

Inginerul si managerul

Un tip ce zbura-n balon,
Admirand păduri alpine,
Survola pe-o adiere,
Dealurile verzi şi line.

Fu cuprins de încântare
Şi de peisaj uimit...
Însă, simte aşa, deodată,
Cum că s-ar fi rătăcit.

Şi cuprins de îndolială,
Peste-o pajişte coboară,
Mânuind abil balonul,
Informaţii ca să ceară.

Observând în depărtare
Aşa, ca o mogâldeaţă,
Un om, ca o arătare,
Fu cuprins, deci, de speranţă.

Se apropie agale,
Şi cu glasul răguşit,
Începu, cu apăsare,
Ca tot omul rătăcit:

- Nu te supăra, amice,
Cu frică de Dumnezeu,
Sunt puţin întârziat
Şi vreau ajutorul tău.

Mă aşteaptă un bun prieten
Şi, ca parolist ce sunt,
Cu a mea întârziere
Nu–mi pot ţine al meu cuvânt.

Poţi să-mi spui, deci, dumneata,
Locu-acesta unde stăm,
Pentru a mă corecta,
Ce coordonate-i dăm?

C-o privire neclintită
Şi c-o aură firească,
Omul întâlnit în cale
I-a răspuns făr să clipească:

- Te îndrepţi într-o zonă vestică
Singur conducând, la bord,
63 latitudine estică,
41 longitudine nord.

Pilotu-nmărmurit,
Cu mâinile-n echer:
- Aha, deci. M-am lămurit
Dumneata eşti inginer.

- Ai dreptate - zise tipul,
Serios, ca la-nceput -
Dar te rog, de vrei, a-mi spune
După ce m-ai cunoscut?

- Simplu. aste date,
Deşi tehnice şi-exacte,
Mie nu-mi sunt de folos,
Nici măcar pe jumătate.

Şi aceste informaţii,
Sunt reale, negreşit,
Dar nu îmi rezolvi problema
Şi-s la fel de rătăcit.

- Asta e, tu eşti manager!
Şi chiar mare, tre’ să fii...
- Da şi aicea ai dreptate,
Dar să-mi spui: De unde ştii?

- Simplu. Că nu ştii unde te afli
Nici măcar în ce direcţie.
Ai făcut o promisiune
Ce nu o respecţi, ci-o dai la secţie,

La un inginer ca mine.
Fiind în rahat, sigur din vina ta,
Eşti tot în rahat, intrat mai bine,
... Numai că acum, din vina mea!

Harap cel negru

A fost odat’ un rob Harap,
Negru pe-ntregul trup şi cap:
Un abisinian focos,
Frumos, vânjos, dar abanos,
Ciocolatiu, negru, ivoriu,
Funebru, tern şi derizoriu.
L-au poreclit "Negru de fum",
De parcă luase foc acum.

Îl cumpărase un Stăpân,
Puţin candriu, puţin hapsân.
Stăpânu-său s-a prins de schemă:
- Bă, tu te-ai dat cumva cu cremă?!

Eşti prea murdar, un porc mistreţ,
De nespălat, ai părul creţ!
Parc-ai fi corb, cioroi, ori laie!
Să treci imediat la baie!

Negrul, jignit şi supărat,
S-a îmbăiat înverşunat;
Dar a rămas ca mai întâi,
Când în hârdău intră: negrui!

- Nebunule, îţi râzi de mine?
Strigă Stăpânul – freacă bine!
Hai, du-te-napoi la baie,
Şi freacă-te de te jupoaie!
Las’, că te fac eu alb ca varul,
În pumni sau te albesc cu parul!

Se freacă iarăşi tuciuriul
Să-l mulţumească pe candriul:
Dar geaba ăl frecuş turbat,
Nu da de alb, nici gri tărcat.

Strigă Stăpînul: - Fără milă,
Trei robi frecaţi pe Arăpilă!
Şi dus fu la izvor zglobiu
Să-l facă alb sau roz-albiu,

Iar în cascada de pâraie,
L-au săpunit să îl înmoaie
Şi l-au frecat şi-nnebunit,
Pân’ ce Negrilă a răcit.

Doftoricit, cu oblojeală,
L-au luat din nou la săpuneală:
Făcură circ la feredeu,
La râu, la puţ, la heleşteu...

Unde vedeau un ochi de apă –
Gâldan, lac, râu, şanţ, baltă, groapă,
Frecau smolitul în neştire,
Doar s-o schimba la ten, la fire...
Va da, mă rog, de alb, o ţără...

Şi, în sfârşit, îl omorâră! -
Muri, ca boală, de-o soneală,
De ăl frecuş, de târnoseală,
Un om ca bradul, om în floare,
Dar omorât în scăldătoare!

MORALA:

Din Corb n-om face curcă,
Şi nici din Şobolan vreo Nurcă!
E ca şi cum, vopsind o Cioară,
Îi zicem porumbel când zboară.

Sunt oameni fel de fel – cum vor,
Aşa trăiesc, aşa şi mor!
Degeaba ne muncim ca proştii
Să facem domn din râsul obştii! –

Mai bine – bată-vă Norocul
Aţi potrivi, omul şi locul!

Muma sindicalistului hidrotehnist (Pe o stradă-ngustă) - parodie

Pe o stradă-ngustă, la S.H., recent,
Unde apa scumpă, o facem curent,
O dulce nevastă plânge şi suspină,
Că la bloc nu-i apă, deşi e lumină.

N-a făcut mâncare, că nu este foc,
Degera în casă, caldură e ioc.
Azi de dimineaţă, soţul ei iubit,
A plecat la şase şi n-a mai venit.

Orologiul sună, 12 jumătate,
Jos în hol, la uşă, oare cine bate?
"Eu sunt mamă soacră, sunt făcut covrig,
Vin de la centrală, şi mi-e tare frig.
Obosit sunt tare, trist şi nemâncat,
Că un grup e varză, sus, în Retezat.
Să golim forţata, noi ne-am apucat,
Crede-mă, acuma, sunt epuizat.
Şi e multă muncă, e stres mult pe-aici,
C-au venit şi şefii, cu domnul Drăghici.

Frumoasa nevastă fuge să-i deschidă,
Însă mama soacră, strigă cu obidă:
"Ai adus chenzina? Nu-ti sunt soacră eu?
Ora e târzie, eşti un derbedeu!

"Ce sunt eu de vină dacă soarta-i slută?
Şi-am muncit ca boul, pe 50 la sută?
Am venit acasă, să mă încălzesc,
Ca să fac o baie, să mă dezmorţesc."

"Ai venit degeaba! soacra-i spune, dură.
Că nu curge apă si nici nu-i caldură!
Du-te la centrală şi de-o fi să mori,
Sindicatul vine, si-ţi aduce flori"