Poezii proprii

Cand sunt bine alese, cuvintele au o putere atat de mare in ele, incat o descriere iti trezeste adesea imagini mai insufletite decat insasi vederea lucrului zugravit. Asa ca o sa incerc sa va delectez cu cateva poezii, creatii proprii:

Bilet de adio


O sa ma las de tot ce-a fost frumos,
Ajuns acum, o cale fara rost
Un drum ingust, unul foarte piertros
Cu multi dusmani, prieteni intorsi pe dos...


Au fost candva si clipe de placere,
Cu prieteni buni, ca sa petrec prin ele
Era un gand, era unul frumos
Dar care acum nu are nici un rost.

Eu m-am pierdut, si nu ma mai gasesc
Am pierdut clipe ce-acum le pretuiesc,
Nici n-o sa stiu cum supravietuiesc,
Nu vreau sa stiu, nu vreau sa ma gandesc.

Sunt foarte trist,sunt chiar dezamagit.
Vreau sa zambesc, asa a trebuit
Caci am crezut, am fost anitsemit
Si-am fost tradat de cei ce i-am iubit.

Deci sunt ateu, asa o sa raman
Singur mereu, si stiu ca nu sunt bun,
Cu suflet greu, nu vreau sa ma razbun
Caci n-as fi eu, si totusi sunt nebun.

Deci eu va las, sa fiti voi cu noroc,
Si plec acum, si nu ma mai intorc,
Nu ma cautati, caci o sa fiu un orb,
Cu ochii-nchisi,si negru ca un corb.


Cugetare despre vise

Daca vii c-un car de vise, si pe toate le rastorni,
O s-alegi numai dorinte, si o sa visezi ca dormi,
O sa uiti ca esti in vise, si-o sa incepi sa le traiesti,
O sa uiti de toti si toate, si-o sa uiti sa mai zambesti.

Visele ce-s rasturnate se trasnforma in dorinte,
Sentimente-amestecate se trasforma-n suferinte.
Gandurile ce te-ncearca, te aduc pe a ta cale,
Te calesc pentru o viata, nu-ti astern pe jos petale.

Intr-un turn creat din vise, izolat de restul lumii,
Si sa vezi iubirea-un fulger, ce strabate fata lunii,
Sa te-ncrezi mereu in lume, visand ca este o cale,
Sa traiesti secole-ntregi fara un strop de schimbare.

Inima, plina de vise, explodand ca o grenada,
In turnul creat de vise, eu sa-ti cand o serenada,
Ca in epicele scrieri ce dateaza de milenii,
Eu visand sa-ti port iubire timp de secole, decenii...

Tot in vise se intampla sa ne-ntalnim zi de zi,
Eu sa-ti scriu tie iubirea, si tu citind poezii;
Visele-s acelea care ne indeamna sa traim,
Sa putem zburda prin viata, si sa putem sa iubim.


Cuvinte care dor

Nu am crezut niciodata de cand sunt pe pamant,
Ca niste cuvinte goale pot ucide usor un gand,
N-am rezut, dar cred acum, am vazut cat pot sa doara,
Si-am jurat in sinea mea sa nu tac si-a doua oara.

Cuvinte spuse in gluma, pot distruge, pot creea,
pot s-aduca o furtuna, pot s-aduca linistea,
Persoane ce-au fost aproape, se schimba dupa cuvinte,
Si ajung din cauza lor s-ascunda ce au in minte.

Vorbele, spuse din suflet, se aseaza tot pe el,
Si dupa cum sunt rostite, uneori fac un macel.
Alteori aceleasi vorbe, dar rostite pe alt ton,
Pot aduce o ispita, pot invinge-un maraton.

Astazi reflectand la toate, rezultatul e tacere,
Insa ea n-aduce pacea, ea aduce doar durere.
Sufletul tresalta parca, o secunda, apoi plange,
Stie c-aceasta tacere o sa il inece-n sange.

Cuvintele-s mai dure parca decat sabia de-otel,
Si reteaza-un strop din suflet, reteaza mereu din el.
Tot ce am stiut odata e schimbat doar de cuvinte,
Toti s-au transformat deodata, toti s-au transformat in tinte.


Despartire

Ti-am promis candva o carte, vreau sa ma tin de cuvant,
Dar nu stiu ce mai pot scrie, caci nu pot sa scriu un rand,
Imagini imi vin in minte, si imi spun despre trecut,
Si nu pot sa scap de ele, sa o iau de la-nceput.

Visele-mi sunt bantuite, de fantome de demult,
Ochii rosii din sertare, ma privesc ca in trecut,
Viata-ncet ma ocoleste, mi se pare, fara tine,
Si incep sa dau crezare gandurilor de mai bine.

Nu ma regasesc pe mine, nu sunt eu cel ce am fost,
Simt ca timpul fara tine, trece acum fara rost,
Nu-mi vorbesti deloc acuma, nu imi scrii, chiar ma eviti,
Ai facut ce-ai vrut cu mine, ai crezut ca ma meriti.

Am luat-o pe o cale, ce nu are loc de-ntors,
Cicatrici urate-n urma, vor ramane fara rost.
De ne intalnim pe strada, ca strainii ne privim,
Am ajuns mai reci ca gheata, am ajuns sa ne uram.

Nu stiu ce sa cred acuma, caci nu stiu ce mi se-ntampla,
Am crezut ca pot fi tare, si tacut precum o stanca,
Nu stiu de ce-mi tin cuvantul, de ce oare-l mai respect,
Cand tu ai ales greseala, cand stiai ca nu e drept...

Ti-ai pierdut respectul parca, dar l-ai pierdut si pe-al meu,
M-ai facut sa-ti scriu o carte, si apoi sa-mi para rau.
Am crezut atunci in tine, si am scris despre iubire,
Azi, secat sunt de idei, am in gand doar: despartire.

Despre ei

I-am cunoscut din intamplare
S-au cunoscut intr-un stil mare
Aveau o viata plina de culoare
Si doar pasteluri sunt in inima lor mare

Copii ajunsi pe valuri de iubire
Adulti vor fi..in devenire
Iubire declarata si permisa
O viata inainte , o cale deschisa

Cateva versuri ce ii aduc aproape
Niste lumini ce lumineaza-n noapte
Doua suflete ce sunt mereu aproape
Si nimic nu ii poate tine departe

O fata cu sufletul curat
Il vede si il place pe baiat
El este sagetat din ceruri
Si sufletul se umple tot de doruri

Sunt martor si admir a lor putere
Sa taca, sa iubeasca in durere
Sa duca o viata mult prea grea
Si sa aleaga doar ce-i bun din ea.

As scrie mult mai multe versuri
Dar mai bine-as face niste gesturi
Ceva ce-i poate ajuta in viata
Sa aibe si iubire si speranta.


Despre sentimente

Pe o scara, printre nouri
La o harpa suna-un cantec,
Imbracata in furouri
Este ea, face-un descantec.

Dragostea sa se intoarca
C-a pierdut-o pe un drum,
Si ascunsa dupa temeri
O asteapta oarecum.

Dupa valuri ea se uita,
Cauta in ape adanci,
Prinde, si intreaba vantul,
De n-a vazut-o pe stanci.

Amagirea este-n suflet,
Egoismul tot la fel,
Dragostea-i pierduta parca,
Dragostea fuge de el.

Prin paduri cu frunze dese
Sta amorul sub frunzis,
Se ascunde de durere
Care-l cauta prea fatis.

Gandurile fug aiurea
Peste mari, si peste munti,
Peste tot ce-a fost aievea
Sau s-a dus de ani prea multi.

Insa-n notele ce suna
Se ascunde-un mare dor,
Si in tainica lumina
Povestesec despre amor.

Discutie

Am avut in asta seara o discutie aparte,
Care nu include ganduri ce apar des intr-o carte,
O discutie aparte, caci a mers doar intr-un sens,
Cu ganduri ce vin spre mine, si n-au nici un inteles.

O-ntalnire de afaceri, obervata de parinti,
Care dupa cinci minute, s-au si transformat in sfinti.
Sfaturi fara de masura, argumentele fiind fade
Cum sa fac, sa fug de lume, pentru ca asa se cade.

Am deschis gura o data...si mai bine n-o faceam,
Tata, pan-atunci statuie, mai sa m-arunce pe geam.
Cum sa spun asa ceva, ca " el e vulpoi batran'',
Si ce spun acuma eu, el se astepta sa spun.

Stia ca am argumente, sa le spun voia, pe toate
Sa-mi arate ce si cum, si sa vad ca n-am dreptate.
Cum sa le patez obrazul, si sa vin acas c-o fata
Care ei nu o suporta, ''tu m-auzi ce zic ma tata?''

"Oameni buni, sunt doar afaceri, maine plec ca mai am treaba.''
"Anuleaza rezervarea, unde pleci asa degraba?
Te-a prostit pe tine mama, tu nu vezi ca vrea doar bani?
Te nenorocisi, of mama, si-am muncit atatia ani..."

N-am mai apucat sa spun ca e numai o amica,
Care a venit saraca, numai "La multi ani!'' sa-mi zica.
Ce sa le mai spun acuma? ca de scot ceva pe gura,
O sa-nceap-un monolog de o iau pe aratura.

Mi-am pierdut curajul parca, nu stiu nici ce sa le spun,
Viata mea si-asa e toata petrecuta pe un drum,
Nu mai aduc argumente, o sa-i las pe ei sa vada,
Ii las sa ma ocarasca, tot ce vor ei pot sa creada.

Nu-i bine sa le fac asta, insa nu ma pot abtine,
Caci ce fac ei prea le stiu pe toate, insa nimic despre mine.
Le respect gandurile toate, batranetea, parul alb,
Sper sa vad-odata poate, cat s-au inselat de grav.


Dor in taina


Contempland incet trecutul, si-ajungand spre viitor
Mi-amintesc clipe pierdute, multe clipe de amor
Mi-amintesc de zile triste, multe alte fericite
Mi-amintesc de chipuri multe, printe ziduri ratacite.

Amintiri imi vin in minte, si traiesc din amintiri
La un targ de vise multe, as vinde mii de trairi
As uita de toti si toate, as trai printre cei vii
M-as uita pe drumuri goale, asteptand ca tu sa vii

As iubi si eu ca ceilalti, arzator si plin de patimi
As uita de zile triste, si de certuri, si de lacrimi
As trai pe-un val de soare, si udat de mii de ploi
Te-as putea lua in brate, si sa fugim amandoi

As simti o data-n viata ce inseamna sa iubesti
Sa ramai mereu cu mine, si sa imi spui ce gandesti
Te-as pastra mereu aproape, chiar aici lang-al meu suflet
Te-as gasi prin toti si toate, te-as cunoaste dupa zambet.

Am fugi atunci de lume, ne-am ascunde printre stanci
Am strabate mii de valuri, peste oceane adanci
Sa pastram mereu in taina locul nostru nepatruns
Sa-naltam mereu iubirea inspre ceruri tot mai sus.


Echilibru


Nu mai fi trista, cand viata e frumoasa
Nu vreau sa uiti de prietenia noastra,
Respira-ncet, si simte fiecare clipa,
Si nu uita, tristetea-n viata e risipa.

Sa nu te schimbi chiar daca altii asta vor,
Uita de certuri, chiar daca toate astea dor,
Ramai copilul ce m-a facut sa fiu atent,
Ramai speranta ce imi da aripi sa fiu poet.

Nu vreau ca tu sa treci prin tot ce trec eu
Sa fii schimbata din cauza lor mereu,
Ramai sa lupti, sa nu iti para rau,
Lupti pentru viata, pentru sufletul tau.

Gandeste viata de parc-ar fi un joc,
Plina de lucruri ce puse la un loc,
Te-aduc la mine, te fac ca sa ma vezi,
Si-abia atunci o sa incepi sa crezi.

Eu m-am pierdut de mult, sunt lucrul negativ,
Si ce ma tine in viata e doar un pandativ,
Tu inca ai speranta, deci tu esti partea buna,
Doar tu esti echilibrul, doar tu ma tii de mana.

Ganduri

Nu pot spune in cuvinte tot ce am acum in suflet,
Pot spune numai atata, ca e planset, ca e urlet,
O durere nedescrisa, un spirit fara de stare,
Ce inchis fiind intr-o viata, doboara totul in cale.

Am ramas fara de sprijin, fara puncte de reper,
Departe fiind de toate, am ramas singur sub cer,
Plec pe drumuri cu o cale, nu vreau sa vin inapoi,
V-am pierdut pe toti prin lume...oare cine sunteti voi?

Cei ce i-am stiut odata ma privesc ca pe-un strain,
Caci asa a vrut destinul... destinul e un hain,
Am crezut atunci in stele, in tot ceea ce mi-au spus,
Si ateu sunt astazi Tata, nu mai cred nici in Iisus.

Dragostea e efemera, asta voi mi-ai aratat-o,
Ati crezut ca o sa uit, asta insa n-am uitat-o.
A lasat rani prea adanci, care azi sunt cicatrici,
"Au trecut", puteti sa-mi spuneti, eu zic "Nu, mai sunt aici".


Heruvim


Un inger inclestat, in crunta inserare,
Cu pasul lin pe scari, el urca catre mare,
Cu chipul sau tacut, cuprins de disperare,
Cu gandul chinuit, si cerandu-si iertare.

Ramas fara de aripi, o lacrima ii pica,
Cuprins de amintiri, el totusi se ridica,
Imbratisand pamantul, caci si lui ii e frica,
De cel din urma sunet, de cea din urma clipa.

Iesit din trandafiri, culege dintre stele,
Se ascunde pe luna, si se joaca cu ele.
Ar vrea sa uite tot, sa treaca peste valuri,
Sa privesca tacut, marea lovind in maluri.

Si panzele albastre, ce-n orizont se vad,
Sa le cuprinda-n palma,pe toate cu-n navod,
Sa le transforme-n pasari, in clipe zburatoare,
Sa zboare pe pamant, s-alerge catre soare.

Inceput


M-am gadnit sa scriu o carte, despre tine, despre noi
M-am gandit sa fie-n versuri, despre limite in doi,
Ma gandesc la ea de zile, si nu stiu cum sa incep
Sa scriu numai despre mine, ma gandesc c-ar fi nedrept.

O sa-ncep c-o amintire, ce ne leaga de trecut,
O sa-ncep cu ce ne leaga, o sa scriu de inceput.
De clipa aceea-n care, din greseala te-am zarit,
Mi-ai ramas atunci in minte, nu stiu la ce m-am gandit.

Nu iti dadeam nici o sansa, dar incet te-am cunoscut,
Nici tu nu credeai in mine, asta a fost la inceput.
Ne-am certat de mii de ori, dar mereu ne-am impacat,
Din certuri si din greseli, fiecare-am invatat.

Am invatat ce-i iubirea, si sa trecem peste toate,
Nimic nu e imposibil atunci cand suntem aproape.
Contiunarea-i de la sine, dup-atatea zile grele,
Am ajuns sa cred in tine, si-apoi sa uit de durere.

Nu stiu ce simti pentru mine, insa sper sa nu regreti,
Mergem pe aceleasi drumuri, dar nu stiu unde te-ndrepti.
Te urmez mereu din umbra, si incerc sa te ajut,
Cu speranta inca-n sufet, cat as vrea sa te sarut.

Sfarsitul sa nu existe, sa ramanem amandoi,
Seara sub o luna plina, dupa zile cu noroi.
Sa uitam ce-a fost odata, sa ramana ce-i frumos,
Tu sa stai la mine-n brate, eu sa te mangai duios.

Apoi te sarut pe frunte, tu in brate sa ma strangi,
Tu privindu-ma in ochi sa ma intrebi: "de ce plangi?"
Eu sa iti spun despre viata, tu sa-mi spui ce-ai mai facut,
Fiecare zi din viata sa fie un inceput.

Ironie


Legea neagra, a naturii, ne obliga sa fim reci,
Sa uitam de toata viata, sa fugim de clipe zeci,
Sa uram pe toata lumea, ucigandu-i pe cei dragi
Viata e o ironie, si te obliga sa tragi...


Ca un cerc, format din puncte, presarat cu bariere
Sa le ocolesti pe toate, una vine, alta piere...
Zilele trecute-s duse, nu se intorc inapoi
Insa le traiesc si altii, ce-agale vin dupa noi

Noi traim ce-au trait altii, dar ne numim pionieri
Ei traiesc ce va fi maine, si la astazi ei spun...ieri
Ar schimba cu totii lumea, insa isi urmeaza soarta,
Constienti ca nici chiar ei, nu-s acei ce-au deschis poarta.

Cutia a fost deschisa, lumea-i plina de minuni,
Pandora, tacuta-i astazi, si se-ascunde prin batrani
Caci destinul o urmeaza, si noteaza al ei of,
Intr-o scriere adanca, cu ganduri de filozof.

Dragostea-i o-nchipuire, a celor fara de crez
Ea lipind doua destine, cu un strop de perlandez
Chinuind mai mult pe oameni, si lasandu-i fara glas
Dupa multa-nchipuire, ea la toti le spune "pas"?

Apele-si urmeaza cursul, si sunt tot ce a ramas
Din timpuri, si din iubire, sa curga peste necaz
Sa aline suferinta celor care azi mai sunt
Si sa clatine credinta tuturor de pe pamant...

Joc


Capul pasarii maiestre, se arata dupa ramuri,
Si priveste-n intuneric, cum lucesc ale lor armuri,
Luna in a ei tacere, le arata lor cararea,
Si orbiti de a lor ura, ii cuprinde disperarea.

Dar... deodata de departe, se arata un voinic,
Si privind indeaproape langa el are-un stolnic,
Ei discuta despre moarte, despre temerea cea neagra,
Caci mai dulce este fuga, decat pe ea sa o vada,

Ei se-ascund, si-acum asteapta, luna sa se-ascunda-n nori,
Caci tarcolae le da moartea, si tot ea le da fiori,
Inghetati de frica parca, nu mai scot nici un cuvant,
Caci mirosul crud de sange, este-acum purtat de vant,

Ar fugi dar nu au unde, si raman mereu pe loc,
Incoltiti din parti de umbre, uita ca este un joc.
Intepati cu mii de ace, anemia ii cuprinde,
In veninul cel puternic, acum satele si-ar vinde.

O clipa


Si tu chiar pleci acum? Abia te-am cunoscut,
Regret ca am venit, regret ca n-am putut,
Sa plec cat mai departe, sa nu te intalnesc,
Sa nu imi fac sperante, si sa nu te iubesc.

Ma doare inima, insa raman tacut,
Mi-ai dat sa beau otrava, si eu chiar am baut.
Am ramas cu speranta, dar stiu c-o sa ma-nsele,
Ea este cea mai cruda durere-a vietii mele.

M-ai fermecat incet, intai cu o privire,
Tu nu ai vrut razboi, lupte de cucerire,
Ai vrut sa-mi demonstrezi ca viata este dura,
In timp ce eu sorbeam din ochi, intreaga ta faptura.

In clipa de pe urma, eu nu ti-am spus ce simt,
C-un zambet trist pe buze am inceput sa mint,
M-am ascuns de sentimente, insa ele m-au gasit,
O sa sufar in tacere, n-o sa stii cat te-am iubit.

Patul lui Procust

Dragostea nempartasita se trasnforma in durere,
Ruineaza vieti intregi, niciodata ea nu piere,
Schilodeste caractere, lasa oamenii pe drumuri,
Nu dispare din senin ca si norisori de fumuri...

Cercurile vicioase se vad numai din afara,
Si cand ai intrat in unul, nu te astepti ca sa doara
Iti oferi viata pe tava, sa cersesti iubire-un strop,
Tot iubirea e aceea ce te tine intr-un loc.

Visele zboara departe, peste oceane, peste mari,
Si te fac mai greu sa suferi, si sa treci prin mii de stari.
Viata pare o povara, si-o sa vrei sa nu mai suferi,
Si te-ntrebi daca exista viata dincolo de nuferi...


Ratacire

Un suflet ratacit apare-n cale,
Un trandafir ce-i ofilit fara petale,
Un intelept c-o carte plina de zicale,
Si o fantana apoi la drumul mare.

Un suflet ce odat-a fost un om,
Un suflet ce odat-a pus un pom,
Un suflet care-a crestcut cativa copii,
Un suflet s-a pierdut chiar de florii.

Si din o floare, cum a fost in viata,
Ajunge rugaciune si speranta.
Acum isi vede iar pacatele,
Din trandafir cum cad petalele.

Un intelept ce-n lume vrea sa stie,
Cum poate sa traiasca ani o mie,
Sta si citeste, are o carte-n fata,
Dar nu e bine, nu-i de ajuns o viata.

Si tot ca o fantana ce dispare,
Fata morgana sau reala oare?
Si vede-n drumul sau agale
Ce a pierdut in viata, ce nu are.

De reusesti sa faci acestea toate,,
Sa cazi, sa te ridici, sa mergi pe coate,
Sa vezi unde-ai gresit, sa te intorci,
Si-ntruna sa auzi sunet de orgi.

Sa vezi cum viata iti deschide cale,
Pe care iti presara doar petale,
Si sa nu poti sa mergi de pe ele,
Sa stai sa le admiri si sa te joci cu ele.

Recenzie

Recenzie despre viata, despre tot ce am facut
Despre tot ce-am adunat, despre tot ce am pierdut,
Despre vorbele lucrate, despre tot ceea ce-am scris,
Despre crunte suferinte, despre tot ceea ce-am zis...

Imi place sa fiu acela, cel care mereu observa,
Cel ce transforma in versuri o discutie acerba,
Cel care iubeste viata, insa o uita uneori
Cel ce n-o sa recunoasca ceea ce ii da fiori.

Imi place sa stau deoparte, si sa ascult ce se spune,
Sa fiu eu acela care este mereu pus pe glume,
Sa glumesc cu insasi viata, si incet s-o iau in ras,
Sa aung acolo unde mi-am fixat o tinta-n vis...

Vorbele m-ajuta toate sa raman mereu normal,
Sa traiesc in viata asta, si sa-mi para-un joc de zar,
Sa castig mereu mai multe, dar ma fac sa pot sa pierd,
Sa imi amintesc de toate, si sa ma faca sa cred.

Tot ce-am scris e despre lume, despre ale ei temeri,
Despre stari, despre iubire, sau poate despre dureri,
Despre gandurile triste, ce mereu imi dau fiori,
Despre opere nescrise, in sunete de viori...

Suferintele-s acelea cele ce azi ma inspira,
Ele doar lovesc odata, si-apoi sacul se desira,
Ele sunt acelea care, astazi ne unesc pe toti,
Ele sunt virusul care, inca n-are antidoti.


Sentimente si durere

Am gandit ca pot ascunde tot ce simt pentru moment,
Am gresit, si rana doare, nu se uit-un sentiment.
Am crezut ca o sa treaca, n-o sa doar-asa de mult,
A durut, si inca doare, sentimentu-i de temut.

Doar visez, visez iubire, si nu pot ca sa m-ascund,
Sentimentu-i prea puternic, sau e poate prea plapand.
Lacrimile ce-au curs, toate, acuma s-au adunat,
Si am tricotat din ele doar de lacrimioare-un pat.

Gandurile-mi sunt aiurea, si-au format un evantai,
Si de-ncep sa simt iubirea, ajung in el sa ma tai,
Iar durerea resimtita ma aduce spre mormant,
Ma face sa regret clipa cand m-am nascut pe pamant.

Dragostea e sentimentul care doare cel mai tare,
Dragostea-i placuta spuneti, atunci spuneti: de ce doare?
Ma gandesc la o culoare ca sa pot sa pictez viata,
As alege iarasi negrul, sau albul sa ii schimb fata.

N-as alege o culoare care poate sa ma-nsele,
As alege poate griul, ca o dunga de tacere.
Sentimentele pe toate le-as picta cu alb pe-un zid,
Si cu negru intr-o cusca as vrea ca sa le inchid.

Sa m-ascund nu mai am unde, nu am cum de propriul eu,
Si durerea ma gaseste, ma face sa-mi fie rau,
Sa gandesc, sa nu am pace, si sa incerc sa iubesc,
Ma face sa sufar toate, dar ma face sa traiesc.


Urme de indoiala

N-am stiut c-o sa te doara tot ce spun atuci cand scriu,
Am aflat c-ai luat o palma de la Domnul prea tarziu,
Am aruncat sentimente, intr-un joc plin de cuvinte,
Si am zugravit tabloul ce-l aveam atunci in minte.

Astazi, imi ascult destinul, si ma las purtat de ganduri,
Sufletul mi l-am pierdut, si este purtat de vanturi,
Sa repar ce am facut, nu am cum acum si doare,
Am aflat mult prea tarziu, ce sa fac eu acum oare?

Sa ma scuz nu are rost, insa sentimentul doare,
Am facut un mare rau, si vina ma roade tare,
Nu stiu cum sa-ti multumesc c-ai reusit sa treci peste,
Sper sa poti sa uiti candva, dor in taina-i o poveste.


Mi-e dor

Mi-e dor de tine mama,
Mi-e dor de voi parinti,
Mi-e dor de tine tata,
M-imaginez ce simti.

Acum eu sunt departe,
Si-as vrea sa fiu acasa,
Va scriu aceasta carte,
Incet, plangand pe masa.

Mi-e dor de tine mama,
De mangaierea ta,
Mi-e dor de-a ta icoana,
De dulce vorba ta.

Mi-e dor de tine tata,
Mi-e dor sa ta aud,
Sa trag la cot cu tine,
In soare sa asud.

Mi-e dor de viata toata,
De toti ce i-am pierdut,
Mi-e dor sa stau la poarta,
De vremea ce-a trecut.

Mi-e dor de ziua aceea,
Cand eu copil fiind,
Incet ma luati in brate,
Si m-alintati zambind.

Dar astazi fiind departe,
Cu dorul eu raman,
Va mai gasesc in soapte,
Mereu va port in gand.