George Ranetti

George Ranetti (n. 19 octombrie 1875, Mizil - 2 mai 1928, Bucureşti), scriitor, publicist, a colaborat la mai multe ziare şi reviste de umor.
A urmat liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti şi a început să scrie încă din clasa a 7-a, pentru „Adevărul literar”. După absolvire a frecventat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti. Între 1897 - 1898 a lucrat ca funcţionar la Poştă, după care s-a dedicat presei. A făcut gazetărie la Moftul român, revista lui Ion Luca Caragiale.
Între 1899 - 1901 a condus publicaţiile Moş Teacă, iar între 1901 - 1904 Zeflemeaua. În anul 1904, împreună cu N. D. Ţăranu, a înfiinţat, condus şi scris revista umoristică Furnica. Între 1917 - 1918 a scos la Iaşi o altă revistă umoristică, Greerul, împreună cu P. Locusteanu.
A dus o viaţă în sărăcie, pe care a ironizat-o de nenumărate ori. În ciuda lipsurilor materiale, scrierile sale sunt pline de umor şi de energie, dar pe alocuri superficiale, din cauza grabei cu care scria. A scris şi o piesă-parodie de teatru comic, „Romeo şi Julieta la Mizil” în care ironizează moravurile politice româneşti.

Lucrări publicate:

• De inimă albastră (1899)
• Strofe si apostrofe (1900)
• Ahturi si ofuri (1901)
• Eu rîd, tu rîzi, el rîde... (1903)
• Fabule (1907)
• Romeo şi Julieta la Mizil
• Săracu Dumitrescu
• Poezii
• Versuri (1956)