Strainul

Am plecat pe-un drum in lume, c-un strain alaturea,
Din dorinta mea de viata impartind cu cine vrea,
Inima, cu toata lumea, am deschis-o spre neant,
Numai eu, si cu strainul, pe un drum catre Levant.
Am plecat pe-un drum departe, cu un sentiment tacut,
Tot in lume fara margini, spre ceva ce n-am facut,
El, strainul, mai departe, spre neant ma insotea,
Inima de ura multa, pe tacute imi golea.
Urmele lasate-n spate, parca azi ma urmaresc,
Binele ca intr-o carte, cu coperti il invelesc.
Erata, ca stil de viata am ajuns sa o iubesc,
Strainul, pe mai departe m-a facut sa ma gandesc,
Cata ura, cate patimi am ajuns sa cuceresc.