Cum ai face moarte!

Ce-ai face moarte daca ai avea mama, si ea ar muri? Cum ai putea trai? Cum ai face moarte daca ai avea copii, si ei ar muri? Ai mai putea trai?

Cand pe-un poet

Când pe-un poet…II

Când pe-un poet îndrăgostit
Iubita dragă-l părăseşte
Adie vântul, tot mai lin
Şi de durere-ncet, scânceşte

Când toţi, pe rând, l-au părăsit
El pleacă trist, în voia sorţii
Se-opresc izvoarele pe loc
Şi-n cimitire, tremur morţii

Cu gândul dus, visând mereu
La cea pe care o iubeşte
Oftează greu, îngândurat
Iar luna-n ceruri se opreşte

Prin văi, se stinge ca un fum
În lumea lui, visând frumos
Prin brazi, doar zâne-l pomenesc
Plângând de dorul lui, duios

Iar căpriori, se-adună-ades
Prin codrii ce i-a străbătut
În timp ce pasc, îşi amintesc
Despre poetul cel tăcut...

Iar timpul ? şterge cu osârdă
Iubirea ce a fost cândva !
Atâta doar, că-n urma lui
Rămâne-o carte...undeva…
...........................................
„Dragul de el”, şopteşte luna
„Cum ne-a-ncântat cu lira lui
Mereu plângea, de toţi trădat
Mi-e dor de el, dar cui să spui” ?...


De Sandu Catinean