Scrisoare
Au te-au speriat vorbele mele, de ai uitat iar sa imi scrii?
Tu ai crezut ca stii de toate, si ai vazut ca nu le stii,
Ai vazut ca lumea tace, si se schimba in tacere,
Dar se schimba dupa oameni, dupa lacrimi si durere.
Ai vazut ca nu e lege ce sa tina la distanta,
Sentimentele traite, sa-ti ofere-o siguranta,
Ai vazut ca nu e noapte-n care dormi fara de vise,
Fara griji, fara probleme, fara lacrimile planse.
Ai simtit ca nu e ziua care era altadata,
Ziua aia luminoasa, ziua-n care-aveai un tata,
Ai vazut ca nu e lumea, nu sunt oamenii de-atunci,
Nu sunt zambetele calde, si de-atuncea tu tot plangi.
Ai vazut si tu ce-nseamna, sa iti intre-n sufelt spini,
Ai simtit ce sentimente...ai inceput sa suspini,
Azi vezi sufletul cum iese, si se plimba fara rost,
Azi simti ce-am simtit odata, si iti cauti un adapost.
Cauti sa fugi in lumea larga, sa te pierzi printre straini,
Sa arunci iubirea toata, sa o lasi prin maracini,
Cauti sa pierzi dar, supararea, cauti sa te-ntorci inapoi,
Cauti ce ai pierdut prin viata, cauti chipuri de oameni noi,
Cauti sa-ti cante frumusetea, dragostea sa ti-o ofere,
Tu sa treci iar ca o stanca, rece, fara de durere,
Cauti sa nu iubesti pe nimeni, sa ii ai doar, la picioare,
Cauti sa-i pierzi pe toti pe drumuri, dar te duci catre pierzare,
Te indrepti spre cap de lume, unde viata se termina,
Vrei dar sa te scapi de toate, vrei ca sa te scapi de vina,
Vrei sa uiti de toti si toate, sa ii lasi prinsi in trecut,
Vrei sa uiti ce e durerea, si s-o iei de la-nceput.
